trupul femeii

O, Valery

Omul nu doreşte ciorchinele înţelepciunii,
Nu doreşte să soarbă aburul strămoşesc,
El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,
De aceea focul este duşmanul binelui,
Să faci din orice căldură şi lumină,
Am auzit că bălegarul luminează noaptea,
Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,
Sângele – trandafir topit de inimă,
Trupul femeii –o amforă pentru vinul plăcerii,
Golul aşteptării e viaţa noastră.
********************************
Bolnavă de prea multă frumuseţe,
O insulă agonizând în Marea Sargasselor,
O văd şi nu cred, o simt şi o reneg,
Aud cum cântă epavele vaselor.
Ziua se retrage ieşind din coridoare,
Se duce pe ape spre alte continente,
Singurătatea nopţii se lasă uşoară,
Sunete, umbre, eminamente.
Astfel călătorim pe lunecoase drumuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti astă vară?

Draperiile erau încă trase şi lumina se furişa ca o fată virgină
Care fuge de-acasă fără nicio şansă s-o opreşti din drumul ei

Se lumina, se lumina într-un fel fără judecată, fără coerenţă
Şi cât aş fi vrut să ţin piept, cât aş fi încercat cu mâna să văd
Dacă arde sau nu, m-am lipit de fruntea ta ca de-o cale ferată

La fel de inevitabil, am luat puţine lucruri cu mine ca atunci
Când plec în vacanţă pe nepregătite şi arunc în valiză strictul necesar
Aproape fără să gândesc. Iar eu de-acum eram placată cu tine

Nu aveam nevoie de haine, farduri, bijuterii, pielea-mi strălucea
Ca în zilele când marea în bătaia soarelui parea un corp de femeie
Şi tu te aruncai nebuneşte când într-una, când într-alta şi mereu
Întrebai când ieşeai: Azi în cine am înotat?

Iar eu nu puteam să-ţi redau în cuvinte lipsa oxigenului, pur şi simplu
Cât aş fi căutat în dicţionare nu găseam decât o marea adâncime
Sinonimă cu moartea, mă prefăceam că totul e bine şi zâmbeam
Fără nicio judecată ca o fată virgină care fuge de-acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul unei dame de companie

Zilele astea în care pictez o damă de companie
îmi aruncă timpul pe şevalet ca o ploaie
doresc să ating modelul şi nu mă lasă,
vreau sa plătesc şi nu vrea nimic,
îmi plimbă dorinţele pe neliniştea sânilor
şi mă face să-i conturez nervos.

O aşez la fereastră să-i pătrundă lumina prin păr
şi aura ei mă arde la degete
trupul are ceva care-mi curbează liniile
ori le frânge şi cuţitul scapă bucăţi de culoare
pe unde abia trebuie ninse.

Se-nmulţesc nemulţumirile căderii umbrelor
modelul e scump şi formele ei diafane
pot fi prinse când le pipăi, când le sorbi
ca pe o licoare devoratoare de simţuri
îi promit un tablou dar e prea puţin
pentru corpul ei sculptat în abanos.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 septembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea

vreau să alung din gând

întâmplarea tristă a copilăriei

dintr-un sat de munte

pe care l-am lăsat în urmă,

cu pasi grei mi-am îndepărtat privirea

de la chipul grav

al pădurarului văduv

a cărui consoartă în flacări şi-a găsit sfârşitul,

era veselă femeia, harnică, gospodină aleasă

între ea şi astru părea a fi o idilă

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorinţa,
Apoi e material, adică fiinţa;
Doar Ea le poate combina, îşi joacă rolul.

E-n gesturi, cu mişcări unduitoare...
Cu şarmul de gheişă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poţi intra în făgaş de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îţi este scris;
Poţi colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poţi juca cu el, de îi eşti erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şoptite, de-a îndrugatelea

Iubita mea dulce şi aprigă,
nu căuta dragostea, pentru că ea este dulce şi aprigă,
este ca un tăiş pentru inima ta dulce şi aprigă,
mai bine
curgă apă multă pe părul tău lung şi pe umeri, să dea ciutura pe dinafară
când te speli cu apă rece pe tot trupul
pe boiul tău alb şi viu cum este cetera frumoasă şi lăcuită când doineşte
uită-ţi lacrimile
şi lasă ploaia şi apa fântânii să te spele toată.
Prea multă durere în lume,
şi prea multe neputinţe,
prea mult dor
fals
pentru părul tău dulce şi aprig, pe care îl iubesc mult când cade pe umeri,
când se loveşte de pământ
sau cel puţin aşa te văd
plânsă
şi
udă
nu te voi uita niciodată

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea bărbatului care a visat foarte mult

A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât

şi deşi era un om bun şi harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas

după un timp
văzând că nu-şi găseşte jumătatea
bărbatul a plecat din sat şi şi-a făcut un bordei
în pădure

cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe şi plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul şi cu creşterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi

din când în când

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire – ţel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie şi muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simţi doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simţi înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă şi trupul meu asudă...
Aş vrea întreaga viaţă s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenţei mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în braţe, se scutură salcâmii
Şi plouă cu mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mişcare, un braţ şi încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Şi-ţi tremură de doruri şi-nsingurare sânul.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!