Poezii despre vitamine, pagina 3
Metal cenușiu
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îți intră-n venă, te intoxică mortal,
Dinții-ți cad și în oglindă vezi o față ca de cal,
Ce rânjește din mașină-n drumul către abator.
Te transformi încet dar sigur, într-un sumbru cașcaval,
Purpuriile globule îți incărunțesc și mor,
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îți intră-n venă, te intoxică mortal
C-o iubită de-o noapte, te iubești în dormitor,
Ești viril, frumos, romantic, un Apollo actual,
Brusc se-aude-o pocnitură și un glonte-ucigător
Drept în inimă se-nfige, un deznodământ fatal...
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele și beneficiile lui asupra omului
Celui care mâncă pește,
Viața mult i se lungește,
Căci conține proteine,
Grași acizi și vitamine,
Calciu, fosfor, sulf și fier,
Iod și fluor, ce-n corp se cer.
Peștii, spun frumoasele,
Ți-ntăresc și.... oasele.
Peștele conține fosfor
(Cel mai mult au cei din Bosfor)
Și, precum cânta un greier,
Fosforul produce creier.
Creierul (e-un vechi concept)
Face omul mai deștept,
Înțelept și creator,
Și de multe știutor.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macroul sau scrumbia-albastră (Scomber scombrus)
Bun stavridul, bun și oul,
Da-i cu mult mai bun macroul:
Nu doar este mai gustos,
Aromat, mai delicios;
Are oase doar puține,
Șirul și vreo două fine,
Care se desprind ușor:
Cum se spune în popor,
Nu stai ca să pigulești
Oase până-mbătrânești.
Dar macroul, bunătatea,
Protejează sănătatea:
Are mulți compuși subtili,
Antioxidanți utili,
Foarte multe proteine,
Numeroase vitamine,
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (12 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărfuri
Cargoul cu nume de patriot și urme pe bordaj de la șrapnele
Se-îndreaptă spre pontonul de la țărm, în unduiri de-omidă,
Cu un caric de plasmă,
De clorochină, de antibiotice,
De novocaină, de eter și sulfamidă.
Cargobotul ruginit, cu steagul alb în vânt, încarcă marfă
Pentru Leyte și Strâmtoarea Mindora, înclinându-se greoi:
Rachete de semnalizare,
Muniție, grenade de mână,
Proiectile incendiare, obuze și-alte materiale de război.
Fantomaticul tanc cu două punți, încărcat până la discul Plimsoll,
Despică marea agitată, infestată de mine,-n noaptea densă ca un clei,
Transportând păcură,
Motorină, benzină,
Avioane Thunderbolt și Mustang și muniție calibrul 43.
Barcazul având căscat la prova un ditamai găuroi
Trudește prin Canal cu pavilionul ridicat,
[...] Citește tot
poezie de Marjorie Dent Candee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-s Eu... fizic?!
Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neștire...
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii, sau dintr-o placă!
Căci sunt și moale precum puful...
Te poți culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.
Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.
Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porți ca mine... în nestemate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
H2O
Cine gândea, din șase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte!
De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
Să-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării și Marghioale...
Ca lacrima, ce apă cristalină
Și nu dădeam pe ea două parale!
Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colț văd, din greșeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală(?!)
De-abia-nvățat cu ea de la ciușmea,
Ca emigrant pe-atunci în capitală,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Odă ciocolatei
Ciocolata-i delicioasă,
E grozavă, fabuloasă,
O minune culinară,
Dulce sau ușor amară.
E, desigur, negreșit,
Dulcele cel mai iubit
De copii și de femei,
Și o spun cu mult temei.
Neagră, albă sau cu lapte,
Pot susține și cu fapte,
Ciocolata-i și-aliment,
Ba chiar unul excelent:
Are zahăr și grăsimi ‒
Diferite felurimi ‒,
Minerale, proteine,
Numeroase vitamine,
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentul dureros al timpului
Pentru că nu-mi pot aminti întotdeauna unde mi-am așezat amintirile despre prima dragoste
umbra firului de păianjen mă derutează
încurc, da încurc amiezile în care am înălțat primul zmeu
cu acelea în care m-ai sărutat prima dată
și deodată păianjenul se mișcă spre o pradă veștedă
se suprapune peste toate soneria din trecut anunțând sfârșitul sau începutul a ceva
într-un timp ce părea fără sfârșit
ca o cutie de bomboane consumate ziua reînnoite noaptea
în absența mea
de o prezență invizibilă și generoasă
gustul unic al fiecărei bomboane se dizolvă in amintire
Împreună cu acea iubire pe care nu o pot reproduce oricâte energizante și vitamine
aș consuma
așa cum nu pot reconstitui gustul primului sărut când am desfăcut cutia așezată
de o mână invizibilă în fața mea și am savurat cu lăcomie și inconștiență
prima bomboană otrăvită...
poezie de Maria Postu (noiembrie 2014)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iunie suferă de răceală
În Chicago, Iunie suferă de răceală...
are nevoie de câteva sick days ca să-și revină
Iunie strănută și are febră noroasă -
bea ploi cu lămâie. face infuzie de prim vânt văratec,
se învelește cu raze timide și dârdâie...
În Chicago, Iunie delirează a soare și căldură
Stă înfofolit în pături de vise și freamătă
precum Michigan Lake în furtună
Acest Iunie Chicagoan duce lipsă de vitamina D
și mi-l cere de la mine, pentru a-și duce zilele mai departe
În Chicago, oamenii reci suferă de un Iunie apatic
Doar eu stau reumatic, înfierbântat de junghiuri,
și înfrunt zilele lui umbroase și răcoroase
surâzâtor, îi împrumut vitamina D,
acumulate în zilele mele de soare cu dinți
să-și reamintească cum au fost caniculele de anul trecut
pe vremea asta
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sminteală și socoteală
Dacă nu-mi plătesc o rată,
Căci dobânda-i majorată;
Banca-i Bancă, nu-i tocmeală,
Iaca-mi cere socoteală!
Dacă urlu la chenzină,
Că n-am bani nici de benzină;
Foamea rupe burta "cheală",
Mi se cere socoteală!
Dacă-ntârzii trei minute,
Soața parcă-i cinci cornute!
Rage (Că nu-i cleveteală...)
Și îmi cere socoteală!
Dacă țin muzica tare,
Hop! vecine militare,
Vin la ușă cu-mbulzeală,
Să îmi ceară socoteală!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vitamine, adresa este: