Poezii despre Everest, pagina 4
Să evadăm!
Nu mă închide-n templele tăcerii!
Îmi este frig, de teamă sunt cuprinsă,
În chingi mă strânge lacătul durerii,
Voi fi, de cruda iarnă, aprig ninsă.
N-aș vrea să fiu crăiasa ta de gheață
Pe calea șerpuind spre Absolut...
Nu-mi dărui un suflet sau o viață,
Croiește-mi pelerină din sărut!
Mă scapă azi în veci de penitența
Acestei liniști, prea apăsătoare!
Poftește-mă, te rog, în diligența
Cu Pegași roz, spre crestele polare!
Mi-am pus paltonul ponosit, cu glugă,
Căldura am ascuns-o în bagaj,
Saboții vechi i-am încălțat pe fugă,
M-am pregătit de-al iernilor tangaj.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprema-Ți Jertfă
Cu tâmplele în mâini, înzăpezită de gânduri
M-afund în meditare, poleind câteva rânduri,
Îmi cațăr pașii pe calea spre sfânt mister,
Străbat mărăcinii, îngenunchind la porți de cer,
Alunec pe stâncile cu fruntea-n azurul celest,
Zidesc faptele pe fiecare treaptă, ca pe Everest;
S-aprinde pământul cu Lumina Cea Adevărată,
Cugetul licăre din Duhul Sfânt, prin zale aerată,
Iau de la Dumnezeu Slava, Răsăritul și Apusul,
Glasul-Izvorul de început, Darul și Ipostasul,
Îmi rezem pe pieptul Său, cu tremur, rugăciunea
Privindu-I fața ca fulgerul și veșmântul de nea;
De pe Cruce, prin dar și adevăr, văd pe Fiu,
Propovăduind Împărăția Lui Dumnezeu;
Prin bogatul har, prin sfântul sânge care a curs
Am aflat valoarea Greutății Jertfei Lui Iisus;
Las cu bucurie, să crească-n mine pe Mântuitor,
O dragoste desăvârșită aprinde al veșniciei fior;
Precum un păstor își poartă mieii pe brațe
Domnul ne leagă de inima Sa, cu oțelite ațe,
[...] Citește tot
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razna
Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârșitul viază fără scop,
Însingurat și neînțeles, poetul se înfrățește cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îți va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depășit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puțin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăsește în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristețe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esențe, îți bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îș zărește mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantității se referă la bani, la zilele rămase, cine îți numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morții,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca niște tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu ați văzut ce mult vorbește un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispirație
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare disprețuindu-te pe tine și pe ceilalți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvator
Am luat în palme-ntreg Pacific
l-am răsturnat pe Everest...
Astăzi sunt Guliver Magnific;
Mesie sunt și-mi sunteți test!
Am luat ghețari la subsuori,
I-am prăvălit peste deșerturi;
Dau lumii gust de-nviorări...
Divinității-am plătit drepturi.
O Africă-am amestecat
Cu nordicii cu păr bălai;
Planeta am făcut-o rai...
Suntem egali cu toți, un leat.
Am luat armatei tancuri mii
Pe câmpul Terei la arat.
Planeta v-o dau noapte, zi;
Cu praf din puști v-am luminat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilustrată către Univers
Priveam, pe cer și mă pierdeam în fond de iunie, în albastru...
Era sublim, culoare de penel, de-un uniform de digital robotic.
Trăiții în multe dogme, nu o știm, că stăm în ambient majoritar azotic
Și credem doar, că-un oxigen minoritar... ne scapă de dezastru.
Priveam, pământ ciocolatiu spre bej, sau mai închis, spre un sort de negru...
Nu seamănă a nimic, e un amalgam, nu poți să spui nicicum că e frumos.
N-am înțeles cum de superbul, tot din el, se înalță- atât de maiestos
Și cum de e suficient de dur, să ne suporte, și să fim... un univers integru.
Priveam, pierdut, eram lângă un râu în ropot neîncetat, cu prăvălire...
Din analiză nu-mi ieșea, din calcul, rațiune, nicio știință, istețime,
De unde curge într-una, atâta apă, cine-o urcă și la o-astfel de înălțime,
Și cât de moale este, totuși, nu o pot înfrânge, nici de un gigant de-aș fi... nu fire.
Priveam, nisipu-înfierbântat, mă tot gândeam ce e, siliciul în grăunte,
Volumul colosal cernut, ce prin frecare în gigant de timp a fost zdrobit...
Și cin' l-a transportat din litoral, sau invers, din deșert l-a împărțit;
Peste, în mărime, decât piramide, chinezescul zid, chiar peste Everest.. ce-i munte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din jurnalul unei zile ( în mijlocul singurătății)
Craterul vulcanilor de deschidea
amenințător
sub povara gândurilor
"Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic"!
bietul Nietzsche!
ars de suferință a ridicat sabia împotriva
"Dumnezeului"
ce l-a lăsat singur
în fața filosofiei sterile...
cum să poți locui într-o singurătate din care
sunt izgoniți
zeii și legendele?
Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduite
materiei întrupate?
numai Everestul mai poate oferi un răspuns
acolo sus... lumina-i darnică, ocrotitoare, și poți
avea
un dialog sincer cu cerul înfruntându-i
nepăsarea...
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Pe "muchia instabilă dintre existență și neant"... (9 martie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Everest, adresa este: