Poezii despre Everest, pagina 3
Roată gigantică e viața
Roată gigantică e viața,
În două clipe se schimbă fașa.
Un râs sardonic, primul simptom,
Ai tetanos, stimate domn.
Toți suntem oarecum tetanici,
ia-l pe Henri Rousseau Vameșul,
ce mai întrebi, ce pezevenghi,
moartea joacă oricând un renghi.
Ah, Doris Lessing, stranie femeie,
Luă ea și Nobălul, de ce să nu-l ieie?
Până și soțul flirta cu ea, ce Everest în mintea sa.
Astăzi eu zac în Kilimandjaro,
Vine avionul ori jaguarul?
Ernie ce e cu tine, de ce?
Ce dor ți-a fost de Champs-Elisee.
Nici pe departe nu scriu poeme,
În patul de-alături frate-meu geme,
Nu pot s-ajut nici un muribund,
Atomii lui în mine pătrund.
Uite, așa înțeleg nemurirea,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult decât atât
Peste abisul Marianelor
Răsturnat pe semeția Everestului,
Mai mult decât frumusețea cuvântului și-a gestului...
Ți-e sufletul descătușat, din deschiderea tuturor vanelor.
Peste imensitatea Pacificului
Revărsat pe nesfârșitul ochilor migdalați ai Asiei,
Mai mult decât nemurirea și reînvierea așteptată a Mesiei...
Ți-e taina ascunsă-n culorile sublime ale recifului.
Peste-nghețatul Arctic
Franjurat în albă broderie-n derivă de sloiuri,
Mai mult decât nisipul uriașelor dune plecate în roiuri...
Ți-e arșița dragostei stinsă-n răceala rațiunii d-eucartic.
Peste imensul Univers
Prăbușit inexorabil în gaura neagră a vidului d-atom,
Mai mult decât neputința incapacității proverbiale de om...
Ți-e dorința milenară de zbor în real, imaginație... într-un vers.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger la pătrat
întotdeauna mă așez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendința să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de șarpe a singurătății sau în sentimentalismul retoric
din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îți coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică
cum poți iubi din față călare pe elefanții roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până și în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poți da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică
ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubirea cuvântă
Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Și de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.
Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit și furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Și de-am plâns și de-am râs niciodată n-au stins.
Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne țină de cald când de ger am albit,
Braț la braț ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o șa de pian.
De-aș întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire și-n trăsură-aș urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorim să (mai) creștem...
Dorim să creștem, Tată
mai iubitori să fim
să nu vrem niciodată
în ceartă să trăim...
Să crească-n noi răbdarea,
să nu mai murmurăm,
să piară nepăsarea,
mai mult să ne rugăm.
Am cunoscut stagnare
și bucurii n-au fost
în suflet o răcoare
găsit-a adăpost.
Iar clocot în ființă?
demult n-am mai avut
nălțăm azi o cerință:
să fim ca la-nceput...
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (19 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răutatea omenească
MOTTO: "Dar tu, române, să fii bun!" - străveche sfătuire românească.
Ce lume-nvolburată ne înconjoară-n viață,
În care se-nmulțiră monștrii cu chip de om!
Duplicitatea însă pe toți îi dă pe față,
Căci se impun prin răul din ei... Ciudat sindrom!
Dacă-i privești, întâi par mutre-n toată firea...
Unii-ți zâmbesc și chiar ai zice că sunt buni,
Dar, din nimic, se-ncruntă și-și schimbă brusc privirea,
Sărind să te înfrunte, mai rău ca alți nebuni!
Câțiva din ai mei prieteni știau de-asemeni oameni
Căci mult rău le făcură, aproape de prăpăd.
Avui și eu năpasta să-nfrunt din acești fameni -
Cu greu scăpai de dânșii; azi fug dacă-i revăd.
Prin bârfituri infame mă prigoneau cu ură;
Prin uneltiri sinistre, chiar fără să-i provoc.
Fugiți de-asemeni monștri cu vipere în gură:
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oază în lumină
Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Și-n umbra nopții unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.
Ea-i sus, de tot, iubire și instanță...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munți de trudă, visuri și speranță.
... Artistă, dansatoare și femeie,
Parfum, sinceritate, frumusețe,
Candoare, bogăție și noblețe
Dar, mai presus de toate, o Idee.
Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Și sparge-n ghețuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viață stropul de-ncântare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
15
frigul mă împletește în negrul obscen al nopții
cu ochii închiși și buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viața
bob cu bob
scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin
dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieții
ochii tăi mă așază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearșaful mototolit de existența
unei mata hari
cu brațele încolăcite
sufocându-te
mângâi ochiul care zâmbește
cu un ac
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everest
mă mișc ca într-un vacuum în care particule suspendate
plutesc / nu am acea inimă pe care să o
împart cu tine/ ceva mă forțează în trecerea aceasta
de la sălbăticie la a tăcea încontinuu
// mii de cartoane lipite de pereți ca benzile desenate îți arată sensul//
mereu ocolești străzile întunecate de frica unui monstru ascuns în întuneric
dar nu astăzi
când direcțiile se schimbă/ decupezi din cartoane
orașul și străzile lui
mergi încet și cerul pare un bibelou care se sparge deasupra ta
// ce să faci cu toate aceste cioburi //
ai o gură pe care vrei s-o lipești de tine mai mult
ai o gură pe care vrei să o coși
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cuvinte mari, cuvinte și necuvinte
[clișee]
viața mea se scurge printre cuvinte ca un râu fără maluri, cu meandre, vârtejuri și-împotmoliri
iubire
e un cuvânt atât de mare încât puține inimi reușesc să-l cuprindă în întregime
și toate celelalte se mulțumesc cu surogate, coji, firimituri
convinse că au cucerit Everestul
moarte
teamă, spaimă, furie, frică, nimeni nu poate să o ignore și puțini sunt cei ce o iubesc cu adevărat
dar iubirea adevărată nu înseamnă să i te oferi plin de ignoranță și așteptări
adevărata iubire înseamnă înțelegere și este de o profunzime incalculabilă
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Everest, adresa este: