extratereştri

Reset

Pornind de la "vorba poetului",
aia cu "trecătoarele iubiri",
Păi unele numai trecătoare nu sunt;
te închistează concentric,
una după alta,
ca fosilele prinse în ambră:
insecta din interiorul şopârlei
şi şopârla din burta şarpelui.

Om fi avut noi pterodactili
cât cuprinde în Ţara Haţegului,
Dar un Superman, sau măcar un Tony Stark
(k Miron Cozma nu se pune),
care să dea timpul înapoi,
ca retribuţie pt silniciile îndurate nu avem.

Poate în viitor,
Când civilizaţiile extraterestre vor stăpâni,
în mod oficial,
sistemul nostru solar,

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Rotărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oficial

În lumea imbecilă a dovezii
Cu limită de simţ şi raţiune,
Oameni crescuţi în spiritul cirezii,
Adoptă falsul ca accepţiune.

Oficial din surse consacrate
Intoxicaţi de mici cu nonvalori
Şi cu imagini bine prelucrate,
Am devenit atotcunoscători.

Atoateştiutorii se prezintă
Ca sceptici convertiţi la adevăr,
Cu mălăieţe picături să mintă
Mulţimea gură-cască de sub păr.

Şi-acei ce se socot deasupra firii,
Al Universului întreg şi-al legii,
Argumentează în limita simţirii,
Oficial credinţele şi regii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vânzare silabe

FERICIREA se măsoară în banii indexaţi la euro sau dolari
Gândurile în clipe bizare,
Răstălmăcirile pot fi diverse şocuri ale creierului
Care transformă totul în mutaţii nefireşti,
Robotul inventat să scrie pentru tine
Şi-a pierdut echilibrul.
Nimeni nu i-a comandat autodistrugerea,
Viitorul pinguinilor sau al altor vieţuitoare
Nu depinde de încălzirea globală ci de noi, fiinţele bolnave de ştiinţa nepotrivirilor de caracter,
Uneori visez şi număr vapoarele care pătrund în port
Culorile lor, semn de pace?
Mai apoi caut spre orizont unde se ascund duşmanii
Ce calibru de armament au, de ce dispun şi când se va produce catastrofa incertă a pământului scuturat de friguri?
Poţi să ştii răspunsul deja
Poţi să recunoşti semnele poţi să nu bârfeşti
Poţi să taci prelung...
Până când vei recunoaşte că ai avut dreptate:
Evreii nu-şi dau mâna între ei
E doar o metaforă pe care trebuie s-o manipulezi
când cerul e brăzdat de rachete

[...] Citeşte tot

poezie de Bianca Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea asta de oameni vii

era un accident de circulaţie a înroşirii prin sânge
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
o lume indiferentă trecând printre necunoscuţi în timp ce ploaia rece o spăla de chip
un parc în care se vedea o umbră de copii jucându-se şi pocnindu-se
pe undeva era şi o uşă cluj jegoasă şi plină de abţibilduri cu un scârţâit mai rece decât gerul
un perete inscripţionat cu nume neinteresante de pictori şomeri răzbunându-se pe fabrica celor utili
în curtea casei mormane mototolite de ziare mincinoase supuse uitări
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
oasele ni se iroseau în războiul lumii cu eternitatea
prin bodegi mulţi dintre noi cădeau pradă stelei 80
părul nostru mic era doar o umbră a pletelor rupte
ne scriam des versuri de despărţire prin coli de sertar
inventam poveşti în locul orelor de la politehnică
era un accident de circulaţie a înroşirii prin sânge
ciocnirea navelor spaţiale cu neputinţa unei tinereţi
se adunau procurori extratereştri pe lângă halbe
reconstruiau aici o lume ca lor în timp ce înlăcrimaţi ar fi vrut departe de aici
peste toţi creştea un nor de fum înecăcios de nicăieri
tuna şi ploua rece şi se scurgea pe noi pielea asta de oameni vii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex... temporal a... temporal

Am tras de remontor să mişc limbile cadranului
şi m-am pomenit c-am pierdut noţiunea timpului,
după care am mâncat bine şi intrând într-o letargie
încet, încet picotind, am adormit de-a lungul divanului
pătrunzând în lumea misterelor răstălmăcite din genialitatea simplului
ce nicio ştiinţă nu are explicaţie; cum inert şi-atâta energie?!?...

Sunt spectator de-o himeriadă de năluciri de fapte, chipuri
dintr-un mojar al meu, materie transpusă-n plăsmuiri
chiar ţipând din când în când, sau mă sufoc într-un exces de frică
şi trec dintr-una-ntr-alta stări, o emotivitate-n multe clipuri
atâta de comune sau ciudate-ntr-un necunoscut de vechi priviri
printre care mă pun pe zbor planând în gol lângă o turturică.

Cum de nu mai sunt într-un prezent, pot circula în libertate
să redescopăr adevăr din mulţii însumi de ai mei
ce-s bucăţele-ntre catenele din lanţul liniei căreia-i sunt punct
ce se-nglobează-n filmul derulat din megaantica-mi proprietate
pe rola ce se-ncarcă-ntr-un mixaj atipic de colaj fără de vreun temei
şi-n care nici n-apar... N-am cum că-s prea recent, ultimul punct sunt!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Earth Manager

Eu pot să împuşc dintr-un glock 19 cu baloane,
apoi să şterg pereţii de sînge, de parcă
am fost la război şi totul s-a terminat tragic.
Pot creşte la balcon portocali, povestind
tuturor că am moştenit acest har de la un duh
care a murit în blocul acesta prin 1914 şi
acum se distrează şi el cum poate. Pot să-mi
mai dau votul o dată platformei electorale
actuale, care scârţâie la fel de serios ca salteaua
bunicii la spital şi nu ar fi o problemă,
dar bunica nu vrea să moară decât cu condiţia
îndeplinirii acesteia, înainte de următorul scrutin.

Pot să mănânc pelin ca şi cum aş mânca curmale,
lucru absolut necesar în reţetele de purificare
extraterestre. Pot să-ţi recit o Biblie-ntreagă
sau un DEX, mult mai frumos decât aş putea
să-ţi spun – te iubesc. La final, pot şi eu,
atât de femeie, să mă-nbăt şi să fiu bărbată,
pentru tata, săracul, fiindcă el nici pân' azi nu poate

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru femeia roşcată

Visez în scânteieri de poezie
La vinuri aspre şi femei frumoase,
Purtat pe-ntinse mări, cu nostalgie,
De amintiri din zodii norocoase;

Părea că ai venit dansând cu elfii,
Cu sânziene şi albaştri fluturi;
Când eu, cu vara îmi făceam un selfie,
Tu te-ai găsit, de guler să mă scuturi;

Cu ochi de ametiste violete,
Cu faţa ta prelungă, pistruiată,
M-ai legănat în adieri discrete
Şi m-am trezit la viaţă înc-o dată.

Venise toamna cu al ei răsuflet
Înfiorându-ţi pletele roşcate,
Tu mi-ai zâmbit şi mi-ai gravat pe suflet
Poveşti cu zâne, îngeri şi palate;

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Coge din Dansând cu elfii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treizeci şi unu de versuri pentru gloria postumă a Adrianei Carrasco

toată iarna m-au iubit două mame
dar niciuna din ele nu avea gleznele Adrianei Carrasco.
în timpul manevrelor s-a oprit din înaintare
deşi avea puşca la ochi, iar asta putea să o coste scump;
grijulie şi-mbujorată de parcă se pregătea de mult să mă nască,
m-a ridicat cum culegi o scamă de pe
rochia de bal aruncată după viol în porumb.

cronicile arată că, mai târziu, luna ar fi fost înfulecată
de patru eschimoşi transsexuali
captivi din vara lui '97 într-o competiţie televizată.
însă eu, sub înalta protecţie a Adrianei, am reuşit
să-mi găsesc drumul: ochii pe care-i avea în dotare
făceau franjuri bezna aia nenorocită – o urmam buimăcit şi
feselor ei extraterestre le admiram
în toată splendoarea zvâcnetul şi conturul.

dar prin câte zări nu m-a purtat femeia bionică
întâlnită într-o sâmbătă pe câmpul de tragere.
la cascada Urlătoarea mi-a şoptit cele mai drăgăstoase cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shambala

Înaripata-mi minte, cu mult discernământ,
Tot scormonind prin tomuri, cu fler de jurnalist,
Aflase de-un loc mitic, eteric, sub pământ,
Sub Polul Nord şi-n zona Tibetului budist...

Acolo-ar fi o lume de basme şi de vis,
Cu oameni ce nu mor, de care n-am ştiut,
Creând civilizaţii de superparadis,
De super-tehnici vaste, cum nimeni n-a văzut.

Se spune că pe-acolo sunt râuri, codri verzi,
Că-n loc de soare, miezul din Terra dă lumini,
Că sunt şi flori, şi păsări, că-n jur doar viaţă vezi,
Cu au oraşe-parcuri, că toţi sunt blânzi, blajini...

Când amiralul Byrd, la ei, sub Polul Nord,
Ajunse-n zbor pe-un spaţiu prin care a intrat,
A fost primit cu drag şi-onoruri, ca pe-un lord,
Iar gazdele, gentile, ce-a vrut - i-au arătat.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Nu vezi că cerul este cu tine?
îţi spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre fiinţele omeneşti şi extraterestre,
cerul te mângâie şi tu nu îl vezi?
Cerul şi timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
şi către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respiraţia ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
şi cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
şi printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
şi se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce îşi duc destinul sortit
de atâta trudă şi viaţă-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!