Poezii despre magnetism, pagina 4
Sonetul morții concrete
Cu parfumu-ți de-absintină,
Tu m-atragi ca un magnet,
Ochii tăi de cabernet,
Răspândesc lumină lină...
Silueta-ți feminină
Se pliază pe-un sonet,
Cu trei pași de menuet,
Printr-o fantă de lumină!
Când ne-om întâlni la cină,
Vei veni cu un stilet,
Ca să mi-l înfigi, străină,
Drept în inimă discret,
Tu, prințesa mea divină,
Să mă vezi murind concret!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda timpului
Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spațiul rămas pe toate marginile
În căușul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorință
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simțeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă așteptam
să mă iubești o mie
de ani încercând să dezlegi
misterul melancolic
care răzbate din toată ființa mea
nu mă așteptam să-mi înțelegi
durerea poemului care crește
în metafizica magnetismului frenetic
să mă susții când ating paradisul pierdut
stingând condeiul în lacrimi
nu mă așteptam să iubești
o piesă de muzeu ocolită
de noroc încredințat iluziei deșarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide și închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Pești galbeni, albaștri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viața arde un dram de înțelepciune,
Mireasma vieții lui.
Întinde brațele,
Și profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leșinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpănește trupul,
Sângele, seva;
Creanga susține pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Și copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâșiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-și întoarce pânzele,
Vis stins în spațiu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugăciune la intrarea în casa mea
Domnul a promis binecuvântare acestui oraș, acestei case
Și urmașilor mei, dacă toate lucrurile rămân nepângărite;
Nici o masă sau scaun nu sunt îndeajuns de simple
Pentru cei care urmează păstorul din Galileea; a mai cerut
Ca eu însumi în anumite zile ale anului
Să nu ating nimic și să nu râvnesc nimic,
Luând aminte la toate cele făcute de marii entuziaști
De-a lungul atâtor secole cu noroc schimbător
Și pe care trebuie să le consider drept normă;
Totuși, dacă voi visa că Sinbad marinarul a adus un cufăr pictat
Sau o imagine de dincolo de Muntele Magneților,
Acel vis este o normă; iar dacă mâna Diavolului
Distorsionează viziunea, împrăștiind aburi de leșie
Pentru a umbri calea, sau construiește o casă
Proiectată în birourile guvernului, scurtează-i viața,
Închide-i sufletul pe fundul Mării Roșii.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mareea se ridică, mareea cade-încet
Mareea se ridică, mareea cade-încet,
Ploierii ciripesc, amurgul devine violet;
De-a lungul plajei ude, parcă-n maro trasă,
Călătorul zorește către casă
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet,
Întunericul se-așează pe-acoperiș discret;
Și marea din beznă ne-atrage-n larg ca un magnet.
Valuri mici cu palme moi și albe, lip-lip,
Șterg urmele de pași înscrise pe nisip,
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.
Vin zorii, caii din grajduri lovesc în parapet,
Nechează, chemați de glasul rândașului, urgent.
O nouă zi se-înalță, dar călătorul nu-i pe-aproape,
El niciodată nu va mai reveni la țărm de ape.
Iar mareea se ridică, mareea cade-încet.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba lui Karamazov
de mâncat se mânâncă doar sub felinar ca niște stâlpi
privind în urmă la urmele noastre de pași care se pierd
în intersecție
-un lanț de wc îngropat în zăpadă-
îți tot zic
de mâncat se mănâncă doar sub felinar
sub lumina de felinar (neapărat)
printre undele neonului electrice și magnetice
care nasc un spațiu suficient
să se vadă spaima din spatele zâmbetelor noastre
generate de dragoste
și pe care ni le oferim iubindu-ne devorându-ne
ca două fiare ce se mănâncă reciproc adică
vorba lui Dimitri Karamazov
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericita adiere mortală
ca o iertătoare lamă de ghilotină
îmi desparte gândul de inimă și teama de teamă
ca într-un ciudat star wars rulat pe un ecran plat
multiplicat la infinit într-un tunel fără cap
precum într-un aparat cu rezonanță magnetică
iar dintr-un scaun kaki prăfos de regizor
un pic cam rupt de atâtea foieli
se aude un sec "tăiați"
mă uit cu gura căscată cum alunec în neant
cum o umbră în propria-i umbră
trei doi unu
start
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Și-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
Fiori prin mine umblă
Și nu am trebuință
Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă
Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-și dezleagă
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petru Ioan Gârda și Nicolae Bunduri
Iubiții mei, Ioan Gârda și Bunduri,
Știți că m-atrageți precum un magnet;
Unul, cu nesaț, soarbe... de-ale gurii,
Altul e al copacilor poet!
Mă fermecați cu vorbe și cu stihuri,
Chiar la distanță, slăbiciunea-mi crește,
Voi sunteți ale epigramei duhuri,
Chiar umbra-n ochii voștri, strălucește!
N-am cum rezista farmecelor voastre,
Oricât aș fi eu de nepăsătoare,
Aș merge până-n zările albastre!
Rămân, pe veci, fidelă-admiratoare!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre magnetism? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre magnetism, adresa este: