pârtie

Singurătatea sfredeleşte lacom, nu doare dar mă sting

poate că e prima oară când
mă gândesc la moarte
o văd frumoasă
ca o înălţare
ca un zbor
fără lumină
dinspre primăvară către toamnă
şi invers...

strâng în braţe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează linişti
tata
plecat şi el
caută înţelesurile cerului
în jurul meu strănepoţii
construiesc drumuri şi castele de nisip
doar iedera urcată peste horn
sufocă păianjenul crescut din fântână

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconfigurând viitorul

cuburi suprapuse

chiciură-
peste dealuri
schelete de peşte

peste dealuri
schelete de peşte-
umblând prin zăpadă

umblând prin zăpadă
lumina stelelor
în fântâni de cuvinte

lumina stelelor
în fântâni de cuvinte-
deschizători de pârtii

deschizători de pârtii-
copac înflorit

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de prisos

M-am dus la snowboarding cu sfinţii
pe pârtia tristeţii neînţelese,
rânjeau cu gura pân' la cer părinţii
iar soarta îmi dansa lasciv pe mese

Gătită-n zdrenţe de culoarea nopţii,
nurlie ca o târfă scăpătată
se legăna de balamaua porţii
şi vomita în draci sârmă ghimpată

Ningea cu fulgi de stârv de albatros
acoperind şi iarba din icoane,
un epolet de înger de prisos
îmi răsărise-n umăr din betoane

Alunecam printre jaloane drepte
croite din frânghii de spânzuraţi,
dar mă loveam de morţile inepte
trăite-n umplutura de cârnaţi...

poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

E negru, peste alb, e frig afară,
Mi-am făcut suflet şemineu...
Stau pe-o sofa, lângă antreu;
Visez, de cum a fost, în vară.

Am inima în calde flăcări,
În minte, amintiri trezesc,
M-ai frânt de dor, mă rupi, trosnesc...
Te văd în foc, dansezi, am lăcrămi.

Mi-atingi obrazul cu vâltoare,
Mi-e mintea caldă-n suvenir,
Cu ochi deschişi, sunt în delir...
Mai pun pe foc, menţin ardoare.

E ger, ies să-mi revin din vis,
În mână iau un alb de spumă.
În urlet, câini, se chem, se-ngână...
Îs singur, e 12, An Nou, precis.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul din Noi

În liniştea tăcerilor fecunde
Aevea ca prin vis ni se arată
Tărâmul luminărilor profunde
Ce n-am călcat cu pasul niciodată.

Cu umbra de sub norii de pe cer
Se vede în oglinda sa rotundă
Pământu-ntr-o hlamidă de mister
Plutind prin aer pe pârtii de undă.

Magii ne-au căutat trecutu-n stele
Savanţii de la Cern în izotopi
Poeţii-n vers şi-n visele rebele
Şi multe-s scrise şi-n ceaslov la popi.

Am vrea s-ajungem la-nceput de lume
Să luăm dumnezeirea cu asalt
Dar când ne-apropiem de-un orizont anume
Se-ntrezăreşte ţărmul celălalt.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inexistent

Când uiţi de existenţă, d-orice gând,
Le pierzi în haosul nimicului total;
Timpul s-opreşte şi trăieşti imponderal...
Eşti pururi punctul zero, nu exişti, e doar străfund.

Alunecarea n-are nicio pârtie, culoare;
Nu eşti, n-ai fost, e vidul absolut,
E fracţie, e-un vis de-o zi sub un minut...
E doar extazul pur, necăutat, opreşti numărătoare.

Din tresărirea la real, nu-ţi faci iluzii;
E doar pasaj nedefinit de încercare
Tradus prin diabolica sintagmă de trădare
Ce-o ascunzi totalitar de muritori, creând confuzii.

Lumină îi eşti umbrei, negru-incandescent
Cum golul aspirant al gravităţii;
Uitata tentativă de-a exista a umanităţii...
Creaţia absentă, lipsa de bun simţ, inexistent!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârtia cuvintelor

Să te ferească Dumnezeu
de patima poetului îndrăgostit
de literă
de un cuvânt anume – o
ori îl poartă în ochi
ori păşeşte cu măsură neomenească
spre percepţia spaţiului

plimb dreapta mea pe coala de hârtie
îmi pare că schiază degetele
slalom printre litere – abia aşteaptă
să fie scrise
cu fiecare semn, pârtia-i mai grea sau
dreapta mea e lama unui buldozer
împinge noianul spre margini ignorate
rămân literele – ierbi ascunse
până la această trece ori bulbii!

Să te ferească Dumnezeu
de zăpada acestei hârtii, poetule!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre frâiele uzate

Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.

Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ţi-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.

Timpul curge peste spaţii,
Se văd coastele la cal,
Simt cum îşi închide ochii
Şi devine ireal.

Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăţ de oişte,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraişte.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ieri

Tremurând de frig
în inima ta ca o cameră goală
îmi aud ecoul atunci când îmi strig iubirea!

Numai tăcerile nu mai au ecou.

Ce grafic absurd are sufletul meu
dacă mă gândesc la tine.
Uneori alunec ca pe pârtie
pe nepăsarea ta.
Ajung undeva jos,
şi încerc să mă agăţ disperată
de struna care urcă.

Ce escaladă banală!

Când gem
în imensul spaţiu al creierului tău
înghesuită de tot felul de informaţii
înţeleg că am prea puţin loc acolo.

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declic

Degeaba vine primăvara cu mieii ultimei zăpezi
ce moartea vor primi-o iară, ca pe-un botez definitoriu.
Zadarnic cerem amnistie de la cuţite, pentru iezi,
Că nu se-ntoarce nici ecoul din ultimul rechizitoriu.
Ard degetele din argilă şi din ignobile nuiele,
Ce-au aruncat pe rugul sorţii o altă carte cu poveşti.
Şi-au transformat în praf de puşcă tendoanele tăcerii mele,
Şi-au spânzurat de cer lumina şi -n gratiile din fereşti.

În noi pătrunde gheara iernii şi vulpile se-aud lătrând.
Fac pârtie la uşi închise, avide boturi de dihănii.
Copacii faţa şi-o crestează şi braţele şi le întind
spre ultimii molizi şi tise plecaţi în zori pe nişte sănii.
Şi vin prin noapte fluierând, rămân să doarmă pe afară,
Strigoii dragostei de clisă ce-n mine-şi caută odihna.
Posed o ciornă netimbrată din insolenta primăvară,
Şi-o copie legalizată din chipul tău răpindu- mi tihna.

Degeaba vine primăvara cu insomnii şi cu delir.
Îmi laşi ninsorile polare în decolteu şi-n rest... nimic.

[...] Citeşte tot

poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!