panică

Lăsaţi-ne

Lăsaţi-ne în pace şi-n nevoi
În ţara sărăcită şi trădată,
Să n-o târâţi cu forţa în război
Şi nu-i mai puneţi ţintele pe hartă!

Nu faceţi din soldaţi carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt şi bun,
Doar pacea este unica avere...

Voi vreţi, cei din apus şi răsărit,
Să semănaţi pe glob doar panică şi ură,
Cu ace şi cu boli ne-aţi umilit
Şi ne-aţi călcat adânc pe bătătură...

Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbaţi cu foc şi sânge harta!
Cu gândul hâd şi suflet de strigoi,
Voi vreţi cu tancuri să-i decideţi soarta...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa ta

A pornit odată ca un mic simplu gând
Impus de un prieten cam flămând
Un gând ce avea să-ţi roadă inima
Şi sufletul, starea, mintea ta

Te uitai în jur, pe trepte lăcrimai
Oameni fericiţi, în jur, tu auzeai
Dar tot ce privirea-ţi arăta
Era numai suferinţa ta

Într-un moment de panică ai vrut să scapi
Trecutul tău, cu totul, să-l îngropi
Ai vrut de viaţa ta mereu să uiţi
Doar să vezi cum e să nu mai simţi

E atat de simplu să renunţi, să te dai bătut
Să priveşti în jos, să te arunci fără avânt
Este simplu să nu-ţi pese de ceva
Să nu crezi că eşti mai jos ca altcineva.

poezie de Costel Obadă
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

casa asta se mişcă,
cearşafurile
au transformat scaunele, pianul
în fantome,
o lună cheală se plimbă printre candelabre
şi dă de mâncare lupilor
binecuvântări
şi voci de copii.

e atât sânge în pereţi,
încât sunt vânaţi înaintea sărutului.

un amestec de panică şi ruşine se piaptănă
către creştetul mansardei
ca şi când trebuie să plece
frumoase
într-o nuntă pe pajişte
(trebuie luate cu împrumut
un picior de vioară,
o fereastră spre toscana,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XV

Şi parcă aveam un cuier cenuşiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine şi multe braţe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele şi toate pălăriile.
Foşnind. Foşnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptuşite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăşi convalescenţa mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul şi gândacul.
Era un gândac de la ceilalţi.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialităţile cu viaţa.
Cu viaţa cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-şi
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Şi sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau de-acuma

nu mai sunt multe minute stau şampanii să pocnească
cine vrea să hai trăiască dă s-arate nevăzute
şi-ntr-o panică de pradă pe o grabă maladivă
pune de-o retrospectivă cu inserţii de paradă

toţi au case şi-n colibă iarbă-n duna de acasă
bogăţia cea mai crasă-n sărăcia ce se-mbibă
şi în aer ca o stampă sub ştampilele de-avere
reflectoare de plăcere sub oftatul mic de lampă

că rămâne doar lumină dintr-o negură ce zace
de la gură la găoace de la talpă la retină
adiere de zefire printre resturi de-aripioare
dragoste nepieritoare într-o mare părăsire

beau de-acuma şi-ţi dau veste hai să facem nefăcute
draga mea că din ce este nu mai sunt multe minute

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am îndrăgostit de galliano şi am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era ruşine să-ţi zic)

voiam să-mi pieptene cineva părul

vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băieţel fericit cum ar fi trebuit

m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mişc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede

acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite şi le vând la kg

oamenii le găsesc interesante păcat că eu

[...] Citeşte tot

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seisme cu vaci şi atacuri de panică

probabil s-a produs o fractură
măreţă chiar înaintea cu... tremurului
pe richter – altfel nu
văd vreo legătură deşteaptă-ntre ce
au primit literaţii recruţi cu oasele zob
de dulce la spital (?!) şi apoi
cum au ieşit de la morgă în uniforme – se-duce
poate ideea de ciocolată cu vacă
mov: cu vacaboandă cumva
camuflată cu sunete la
112
şi mai departe la firul
ierbii sau al molozului răscolit cu aceeaşi andrea
cu care se scarpină se umplu de sânge
sub ghips
poeţii neamului prost
instruit (?!) în ce priveşte consumul exagerat
de dulciuri în caz de seism
literar... staniolul foşneşte
de

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UFO

dragostea noastră
o pictură de Toulouse Lautrec
candid abstractă
două animăluţe lâncezind în comoditate
ca într-o baie de soare
şi
o psihoză vegetală
crescând printre noi
izolându-ne

atacuri de panică
să îţi provoc
mă joc
cu întrerupătorul din creierul tău
cu dozele tale de lumină şi întuneric

pe tavanul înalt
imperialist
lung metraje est europene proiectându-se
lung metraje

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua şansă

neîncrederea îmi ronţăia din răsărit
ca un şoarece din uşa de la casă
credeam că limita mea e sobrietatea
şi digestia
uneori panica şi contrapunerea
cu lumea electrică din creierii mei
ascunşi în cabluri şi instrucţiuni
de utilizare a luminii şi altor şocuri

nu voiam prea multe -
să sparg nişte nuci cu tocul
pantofului
să-mi fiu mie utilă

(alteori să-mi fiu mie dragoste)
deşi

doar umbra mea era ceva sigur
iar în ultimul timp a prins şi o crustă
galbenă

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smoothness

Dacă le priveşti
precum nişte ace care conţin,
la capătul perforat,
o infinitate de alte ace,
fiecare având acelaşi vid,
din ce în ce mai mic,
Nu mai contează
unde te poartă femeile.

Sentimentul unei mulţumiri bruşte,
copleşitoare,
La fel când realizezi
Că înoţi cel mai bine
cu ochii închişi.

Uneori,
Te mai şi rătăceşti
în anumite săruturi:
Sunt acele sub-setări necunoscute
în care nu ştii cum ai ajuns

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Rotărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!