Poezii despre panică, pagina 5
Acest dat
inexprimabilă mereu
în prepararea anevoioasă
o panică ne scoate din uitare
să ne amintim proiecția Lui când
o dată numai
misterios
s-a adunat subit
să fim atât cât să nu scăpăm de El
a zis
să fie
o geografie cu noi cu tot
pierduți în toate formele de relief
(nedezgustați de propria îndestulare)
și profeți să nu ne fie urât
a zis
să fie
permanențe
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina mea
secretul
Poezia e o compoziție muzicală. Sunetul îmi dictează... puterea cuvântului.
Eu nu am nicio taină. Inspirație e dictată de cineva din mine. Am o dublură. Odată am fost violonista din mine... Altădată inginera din mine. Altădată am predat vioara... și, mai târziu am fost autodidacta și poeta... toate funcție de locul unde trupul meu a fost mutat, influențează doar natura... războiul, zgomotul armelor, panica din noi... limba în care comunici... Cei care au rămas pe loc... în orașul care nu se întâmplă nimic... bat apa-n piuă despre vise ireale. Profeția e în mine. Știu dinainte totul... dar nu ziua, oră, secunda! Mă pregătesc pentru ea...
Voi sunteți pierduți.
Eu mi-am găsit locul. Din balcon văd marea. La orizont sunt dușmanii!
poezie de Bianca Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți pasă ție
Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Că m-a durut, nu m-a durut,
Sunt programat, nu știi, deja
Pentru un secol și ceva?
Eu nu mă panichez nicicând,
Nu pot să pierd ce am visând,
Doar mă închin la un ecran,
Sunt cuirasat și căpitan,
Eu maiestuos intru în port,
Privește-s vesel, hâtru, mort.
********************************
Leul nenăscut a fost luat drept lup,
ciobanii cu banii, l-au gonit, vultanii
au râs la etaj, că aveau curaj,
trece Marea Roșie oastea lui nea Moișie,
faraonul Dzâc plecă-n hagialâc,
pace, zise Cancea, cavaler de Mancha,
dar ariergarda rupe-n două zgarda,
dă cu fiere-n fiară și la Domnul zbiară,
plânge doar Isaia, o pierdu pe Maya,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,
cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îți ceream să mă înveți să cresc
cât ai bate din palme
uite așa
să pun vis peste vis
și să rodească
la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
să dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereușite
să fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam să rămân
cu pumnul meu de țărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii
la 30 de ani voiam să opresc timpul
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.
Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.
De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.
Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământuri și ape între patimi și ispite
Doar să-ți apleci urechea
și țărmurile-ți vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îți cântă,
șoptesc povești fermecătoare,
incantații magice neînțelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie și mirt,
fumegau înmiresmat
sub torțe de smoală.
Chiparoși vechi și neclintiți
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu țipete răgușite
de păsări necunoscute.
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istericilor, voi
De-atâta bunăvoie e vai de tine lume
Nevolnică și oarbă ajunsă din păcate,
Mulțime care plânge la propriile glume
Rugându-se din inimi cu minți robotizate
Te temi că mori de foame bezmetică făptură
Care-ți târăști ca viermii ființa derutată,
După sărmanul creier cu logica spălată
Redefinind folosul a tot ce bagi în gură
Ascultă cum răsună apocaliptic ceasuri
Când cărăușii vorbei aceasta ți-au indus,
Pe tonuri diferite și panicate glasuri
Întocmai și la vreme prin ordine de sus
Fără habar de lume isteric și cuminte,
Adună-ți în desagă întregul tău amar,
Gândește-te la rece și roagă-te fierbinte
La tot ce se mai poate plăti în numerar
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred că pot
mă-nchin precum aș face-o cu o mână amputată
de prea mult timp toate izvoarele mă dor
copacul dezmiardă tăietorul de lemne
în noaptea asta luna are o privire de nebun
dau de-a rostogolul panica ce s-a născut în mine
pe o pantă lunecoasă ireală de săpun
cum din străinătăți ar face asta
zorii exilați se zgârie pe ochi
nu știu al cui e chipul care se profilează în oglindă
tu îmi spui în șoapte repezi și melodioase de deochi
mă hrănesc din Sfânta Carte cum aș face-o pur și simplu
dintr-o pungă
nici un verset nu mi se sparge de priviri precum un val
Doamne câte becuri de o sută de wațti echivalează
cu o candelă și-o lumânare
întreb în timp ce orele se desfășoară de pe mosor
haotic și banal
[...] Citește tot
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După sărbătorile de iarnă
Nu știu, zău, ce să mai spun
De bătrânul Moș Crăciun!
An de an, câte un pic,
I-a rămas costumul mic,
Nici pe față, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale!
De-abia țipă pe sub foale,
Însă buba-i pân' la ghete,
Mama lor, azi, de șirete!
Râgâind a usturoi
Și a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip să mai ajung!
Fi'n'c-așa-i de sărbători,
Cu antreuri, cârnăciori,
Măslinuțe gogonate,
Șunci, bânzeturi asortate,
Și sarmale,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amintiri...
Când ești îndrăgostit,
Faci din sărut și-o îmbrățișare... un stup al fericirii!
Spargi și oglinda cerului
Ca stelele sa-ți cada-n palmă,
Formând izvorul nemuririi!
Iar gândurile se transformă-n haită...
Doar lupi ce vor să se hrănească cu sângele ce îți pulsează-n vene...
Iar inima își crește ritmul
Lăsând frica să te cuprindă
La gândul că ce azi este frumos
Mâine se poate dărâma ntr-o clipă!
Și chiar de se întâmplă,
Nu te lăsa cuprins de panică!
Nu trebuie să-ți pui blazon în suflet...
(Biet rug îndrăgostit de-o umbră...)
Căci, chiar si Dumnezeu,
De-ar fi îndrăgostit, ar arăta ca mine!
Un mugure abia-ncoltit
Si nu cenușă, atâta timp cat focul dragostei in mine mai mocnește!
Atâta timp, cât orizontul mai desparte cerul de pământ.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre panică, adresa este: