frunze

Paşii

Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.

Apar în juru-mi
Fel de fel de nopţi,
Şi, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.

Uneori mă zvârcolesc şi gem,
Şi atunci trebuie să mă clatine puţin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.

Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândeşte
În piatra de colo,
Şi aud paşi de groază
Apropiindu-se.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, 1918

După-amiaza are culoarea mierii;
Copacii strălucesc, frunzele cad;
Trotuarele sclipesc, parc-ar fi alei acoperite cu frunze de arţar,
Casele aleargă pe lângă ele râzând, cu ferestrele deschise.
Sub un pom, în parc,
Doi băieţaşi, culcaţi pe burtă,
Culeg grijulii mure roşii
Şi le pun într-o cutie de carton.

Într-o zi nu va mai fi război,
Atunci voi scoate-afară această după-amiază,
O voi desfăşura pe degete
Şi-i voi savura aromele dulci,
Şi voi urmări, în cădere, zborul frunzelor, niciodată acelaşi.
Azi mă mulţumesc să o culeg
Şi să o pun la păstrare-n coşuleţul meu cu mâncare.
Acum n-am timp pentru altceva:
Mă strădui să-mi păstrez echilibrul
Într-o lume dată peste cap.

poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vise

Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul şi-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agăţat de liniştea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom răsări?

Se-aşterne galben, pe alei,
Covor, din frunzele de tei,
Iar visele se ţes duium;
Absenţi, noi le strivim... oricum!

De păsări, cerul e-înflorit,
Speranţe tind spre infinit.
Secătuiţi de romantism,
Iubirea are reumatism.

Şi scârţâie la-ncheieturi,
Te rog s-o vindeci, nu te-nduri,
Pomii se scutură... sunt goi,
Ca ei, ne scuturăm şi noi.

Simţim şi-n inimi frunze moarte,
Şi primăvara e departe,
Vom îngheţa... cum ne va fi?
Putea-vom iarăşi răsări?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste oferită

"Mânca-te-ar raiul", raiul vis
Permisiv, moral ucis,
Uliul rău de zbor decis
N-are porumbei de prins.

Porumbiţa porumbeşte
Raiul, raiul româneşte,
Îl râvnesc când te doreşte,
Îl iubesc când te iubeşte.

"Mânca-te-ar raiul" cel rai,
Frunza fericind un plai
Pe care cântă din nai
Dragostea ce-o ai, s-o dai!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi fost de ajuns

ramuri de copaci în cădere
mâini singuratice se caută
degetele lor
mai visează câteva clipe piane clandestine în cuiburi

în palma tăietorului ar fi fost de ajuns
un fir din cenuşa rădăcinilor ori o frunză zdrenţuită de omizi
poate aşa dacă s-ar fi întâmplat
ar fi fost simţită înlemnirea dintre marginile unui sicriu

tăietorul scuipă în propriile palme
copiii cântă o brad frumos
cineva atinge cu tâmpla
tristeţea unei frunze lipite de ploi pe o piatră

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citesc şi iert

Filele din cartea vieţii
Locul bun de meditat
File bune ale tinereţii
File care m-au marcat

Unde esti copilărie
Glas blând de copil
Tu floare de păpădie
Scrutată de un tril

Tânără tu ciocârlie
Când în lanuri alergai
Toată nu mai veselie
Glăsuind ne încântai

Da la jumătatea cărţi
Pică o frunză uscată
Inchide coperta cărţi
Fila este cea marcată

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Ce s-a întâmplat şi acum o vecie;
Arar, ţine vara şi-o toamna în ea,
Muşcându-i din frunze şi melancolie.

Şi ne mai minţim, deşi frunzele cad,
(Foşneşte tăcerea prin sevele-albastre).
Că nopţile-s scurte şi zile nu scad
Şi că-i încă vară-n poemele noastre.

Şi totuşi mi-e frig şi să tremur îmi vine,
Când, plânge-un amurg peste visele mele
Şi, poate, doar faptul că nu eşti cu mine,
Îmi biciuie vara şi-o ţine-n atele...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munte, frunză şi mare

scriu o poezie din vârful
omul
copacului notează şi el
numai
ce vede de acolo de sus de o mie
de ani
marea e la picioarele lui
numai
dacă acestea atârnă
destul
pe ziua preafericită de azi
clorofila
urcă în sângele dilua(n)t

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

ziua alunecă prin oglinzi
în paşi de dans
ca o lebădă
gesticulând cvartete

noaptea vin păienjeni
să ţeasă metereze
să aşeze boabe de rouă
pe umerii crinilor

toamna
suflă peste buze fierbinţi
aduce miros de castane coapte
răsuflările torc coboară pe coapse
vârtejuri de frunze
smulse de vânt

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!