frunze

Lumea ca o carte

Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Şi eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.

Priveam stânci, munţi, dealuri
Şi mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Şi nu mă săturam să mă mai uit.

Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Şi lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuşi Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

Port pe frunte crenele de gânduri nerostite
Haina lunii noaptea o dezbracă
Din nou mă-ndrept spre malul cu ispite
Iarăşi joc aceeaşi veche joacă.

Arunc cu amintiri, fac cercuri mari în apă
Păsări zburătăcesc pe zare a perechi
Vântul subţirel prefiră rosturi, parcă sapă
Un nou făgaş de rime prin urechi.

Se dezghioacă mugurii în plete vii pe ram
Poate este floare, poate este frunză
Incertitudinile înfrunzesc un dram
La trezirea somnului din om confuză.

poezie de Mariana Tanase
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecourile Vanei

Prin pereţii uitării
Noaptea
Merge la pas.

Ne răvăşesc cuvintele
Cu gust de frunze
Încă must.

Altarul preaplinului
Zâmbetul fiarei rănite
Cu puii flămânzi.

Niciodată mai aproape
Ca-n dimineaţa cafelei
Cu crengile frânte.

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruinţa

Isus a înviat din morţi, biruitor,
din Însăsi viaţa Lui dând viaţă tuturor!
Si-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Şi toate spun că Cel Crucificat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Isus a înviat cu trup de slavă plin,
aşa cum vom trăi şi noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne'încetat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
şi florile când din pamânt răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret interior

La ora 9 şi 30 de minute deja părăsesc câmpul

de luptă rănit mortal inamicul verde şi periculos

împodobeşte scena ultimei confruntări din spa

tele casei acum soarele mă caută disperat prin

tre frunzele cireşului eu îi fac semne amicale cu

mâna mulţumindu-i pentru lumina şi cădura cu

care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade

şi-n acest poem o alta albastră o urmează

însă totul încremeneşte odată cu ultimul

cuvânt al copilăriei un hohot de râs

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura oaselor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam,
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.

poezie de Ana Blandiana din Persoana întâia plural (1964)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

tocmai în aceste zile în care nimic
nu ne lasă în pace
durerea înfrunzeşte în noi ca în nişte codri de păpuşi
nu există, existăm, nu existăm
cineva sapă trepte,
se opreşte la mijlocul drumului
respiră şi se văd aburii
de la frig.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată cu tricolor

Am scris despre copaci,
Copacii s-au uscat.
Am scris despre frunze
Şi frunzele-au căzut.
Am scris despre oameni,
Oamenii s-au înălţat,
Şi printre ei iubito
Pe tine te-am văzut.
Erai aşa frumoasă!
Erai deasupra lor.
Purtai văl de mătasă
Şi steagul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minutul picură...

Minutul picură dezolant pe frunze,
pădurea se suflecă pregătindu-se de toamnă.
Toate înfrângerile din vară
le adun într-un morman,
din care aleg poeme.
Unele metafore de cerneală
se transformă-n lilieci,
bântuindu-mi nopţile,
altele îmi întorc paşii pe cărarea arsă.
Un şir de cuvinte mişcă gândul
şi-o rază buclată de soare
urcă pe glezne
rupând un lanţ crepuscular,
intrat până în oase.
Zilele cad una câte una,
o frunză vulnerabilă se prăbuşeşte în inimă.

poezie de Oana Frenţescu din Copacii aleargă odată cu mine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!