lactate

Se zice...

Se zice că viaţa începe-n primăvară
Când soarele-n elipsa-i zâmbeşte ca o pară,
Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,
Când păsările se-ntorc din zarea risipită,
Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,
Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.

Se zice că viaţa-i floare-n vara plină
Când dragostea inundă cu doru-i în retină,
Când fetele se lasă strânse la piept dorit,
Când totul se transformă-n iubire, în zenit
Încât se mută munţii prin forţă şi rutină
Şi ţara-nalţă steagu-i pe aripi de lumină.

Se zice că viaţa-i rod în toamna lungă
Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă
Şi-n laptele din ceaţă rodul viei stoarce
Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace
Şi tot aduni iubire şi-ai vrea să porţi în pungă
Eterna fericire ce umbrele alungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu Toamna

Bun găsit, iubită toamnă,
Muză tristă, blândă doamnă,
Ai umblat mult, îmi pari obosită,
Mereu ajungi la mine ruginită.

Nu-ţi fie ruşine aşează-te la masă,
Lasă-ţi frunzele, simte-te ca acasă,
La mine e puţin dezordonat,
E la fel ca în Noiembrie, când ai plecat.

Tare dor mi-a fost de tine,
Eşti tot tu, adică plină de mine,
Ce îţi mai fac frunzele, ploaia şi văntul?
Vorbeşte încet, să nu ne audă trecutul.

Lasă-ţi frigul rogute-n cuier,
Porneşte vântul să ne cânte din fluier,
Îţi fac şi o cafea, fără zahăr, fără lapte,
O savurăm la fel, ce gusturi asortate!

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (25 august 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Abia am zărit muşcătura din vis,
Dar mi-a ars braţul o clipă azi noapte
Şi-n jur îmi mirosea a alb de lapte,
Un înger zăcea în odaie ucis.

Greu bătea ceasul din perete şapte -
Iar ora se scurgea parcă din abis -
Timpul era acum slobod şi proscris
Ascunzând timid rănile sub şoapte.

Ultimul sărut îl port ca pe-un stigmat,
Mi s-a depus pe gleznă ca o floare,
Îmi e gândul orb de taină apărat

Şi înc-un vers mă-ntrigă şi mă doare,
Scris bolnav de tihnă, de cer apărat,
Mângâindu-mi retina ca o boare.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua femeii

îmi amintesc constelaţia tatyana,
ceva între coapsele tale şi jumătate din împărăţia tatălui meu
nu-i plăceau luptele cu tauri
duminica,
la biserică pe acelaşi rând cu diavolul
mestecam nucă betel şi injurii la adresa partidului
aflat la putere,
călăreţul galben şi-a tăiat o felie din tortul pregătit pentru nuntă
a răsturnat vasul cu apă sfinţită
şi-a sărit peste rugăciune.

tăceam între cei doi ghiocei-
sfârcurile tale ce musteau de dorinţă-
ai dreptate laptele nu pătează dar nici bine nu-ţi e
să calci legea cu privire la dulce,
dragă îmi era beţia de vin!

muma punea ziare în geam
să nu vină ulii
pe câmp

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Lunii... sau poveste despre dulciuri, ca să ne simţim ca acasă

Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru,
dar nu-i corect spus, că dispreţuiesc totul.
Dispreţul e-o formă de neînţelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Ştiu! O să-mi amintiţi acţiunile umanitare
de ecologizare a Lunii!
Elevii de la Casa Pionierilor etc.,
s-au dus să cureţe Luna de:
pet-uri, chiştoace, cutii de bere.
Însă numai pe faţa noastră a Lunii!?
Oare pe cine ar trebui să omor,
ca să aflu,
de ce Luna are doar o faţă, de zeci şi sute de ani?
Adică sunt om, am şi eu nişte nevoi,
voiam să scriu cu pişu nişte manifeste
sau ceva apocrife despre zeul Cronos.
Vă rog respectaţi-mi dreptul la intimitate,
vreau s-o fac pe partea întunecată!
Se zvoneşte că Zeul cel Puturos,
a operat Luna de organele interne,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corydon

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de graţios port inelu-n ureche,
Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.

Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbeşte-n oraş toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt prinţul penumbrelor, eu sunt amurgul...

Nu-i chip să ma scap de priviri pătimaşe,
Prin părul meu vânăt, subţiri, trec ca aţa,
Şi toţi mă întreabă: sunt moartea, sunt viaţa?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de paşe?
Şi nu-i chip să scap nici pe străzi mărginaşe...

Panglici, cordeluţe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala dispreţului

Boala dispreţului se-ntinde pe stradă,
Lozinci fluturând în necunoscut viitorul
Scapără lumini de licurici, de mare paradă.
Masa minusculă reprezintă poporul?

Dumnezeu ţine în palme urgii şi dreptate,
Aşteptarea oricui este acea viziune
Care scaldă în faguri de miere şi lapte
Făptura românească, profundă minune.

Zilnic mut pietre albastre din purul lor loc,
Una e soarele, alta e luna iubită de stele,
Una sunt eu, alta eşti tu pătrunsă de marele joc.
Primăvara rezistă prin flori şi păsări rebele?

Nimeni nu varsă sămânţa de ură în van,
Linişte vrea ţara şi sufletul românului demn,
Nesiguri am fost de când Împăratul Traian
Îl tatua pe Decebal în Columnă, ca semn.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patima înaltului

Umbrele prind penajul naşterii,
Ploaia necuvintelor mimează curcubeie,
Despre patima înaltului ştie carbonizarea
Ovulelor urcate în scânteie.

Clapele pianului sparg degete de gheaţă,
Imagini difuze încântă urechi,
Lumina vibrează în muguri hrăniţi
Cu suflete vrajă ce-ngână perechi.

Ascultarea păşeşte pe-asfaltul de vene,
Sângele luminii se-ncheagă în stele,
Urmele se pierd în memorii
Turnate ca dor în ulcele.

Mă înjunghie hârtia pe care nocturn
Luceafărul scaldă un cer de igrasie,
Cerneala curge pe stalactite beton,
Pe hoteluri de vertebre mizând a poezie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacere oltenească

Plecai şi io la târg, să vezi saftea!
De mă sculai devreme, dimineaţă,
Nu cred că ceasu' unşpe arăta,
Să casc un pic mai mult gura prin piaţă,
Da' nu mă laud, nu e firea mea,
Ca mine negustor, nu-i altu-n viaţă:

Luând în fugă praz, nişte măligă,
De brânză doar nădejde mai era,
Căţaua aia proastă-a lu' Cotigă,
Din lanţ scăpată, precum se vedea,
Că-i atârna de gât doar o verigă,
Tot după mine, vere, se ţinea,

Ajuns în târg, potaia după mine,
Io cunoscut ca om cu maniere,
Un şut să-i trag, da' nu îmi şedea bine
Să mă confund cu-atâtea hahalere,
Că înjurai în gând de-aşa ruşine
Şi pe Cotigă şi pe-a lui muiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primiţi, vă rog, o floare de la mine

Primiţi, vă rog, o floare de la mine,
Deşi-s sărman şi foarte murdărel,
Trăit-am fără mamă, prin cămine,
Şi n-am avut cui da un ghiocel.

Nu vă jenaţi să îmi atingeţi mâna,
Că n-a furat... Ea doar murdară e,
Şi a întins, cam toată săptămâna,
Către dumneavoastră, florile.

De vreţi să-mi daţi ceva pomană,
Zic: "Bogda'proste!", mulţumind,
Că-n fiece doamnă văd o mamă,
Dacă-i a mea şi nu mă prind?

Măcar de-o trece, să-i rămână,
O floare şi-o privire... de "orfan",
E tânără, mama, ori bătrână?
Poate şi ea cere-un ban.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!