Poezii despre lactate, pagina 72
You have the power don't leave us
tata e îmbrăcat în hăinuțele mele
când face pe el râdem împreună îmi da impresia că își
apreciază organoleptic fecalele sau le strânge în mâini ca pe un fel de argilă
după ce îl schimb preferă laptele de vacă refuză sânul matern
plânsul neînțeles și nesomnul lui mai ales noaptea
trecerea revoluționară de pe un picior pe altul să aibă
oare efectul unui vacccin anti-frică în gâtul posterității?
lucrez în șantierul naval e falimentat la 3 decenii de când mă angajasem
atunci îi mângai gardul
în pauza de masă sau în timpul liber
mai bat câte-un cui în pătuțul de fier odată finalizat
îl ridic pe umeri până acasă
știu că tata va bara prin plâns fulgerul lui dumnezeu chiar
dacă nu sunt supărat sau obosit și nu-l pălmuiesc fundul
rămas pur de care creierele se țin lanț azi și se întreabă de ce -chiar de ce?
ocup un post de șef la gold mă ofer muncitoresc neajutoraților nu privesc ceasul
aparțin generației 56 în prezent am coloana vertebrală ca tulpina unei vițe bolnave
tata la cei 43 de ani se mândrește cu forșa de spalier și inimile familiei în el.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dolce vita
Refuz voluptatea unui acord ontologic
Între "de ce?" și "cum?"
Pentru a ști "cine"
Între pleoapa rațiunii veșnic deschisă
Și glanda nedirijată
Între vorbe și lucrurile din ele
Așezare pământească
Pe un câmp cultivat cu legume străvechi
Pentru dragoste
Pentru copii înfășați în grabă
Și părinți plecați la muncă în zori
Această poveste a eșecului
Devine frumoasă
Când îi găsești intriga salvatoare
De vină sunt mereu vecinii
Mama, tata, sistemul
Dacă ai un pic de curaj
Să te lupți cu taurul negru
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte învățături ale cuiva către fiul său
I
Fiule, stinge lumina când dormi, iar dacă luna te
bate, scoate-i cu mâna dreapta umbra de sub pernă.
Nu te răsuci mult. Dacă e să-ți amorțească ceva,
oricum îți amorțește.
Dacă dormi dus și cu vise ; - coșmarul tău e viața
mea. Nu încerca să fii cuviincios când dormi, fiule,
încearcă să nu visezi.
ÎI
Cel mai mult, fiule, eu nu am iubit-o pe mama ta.
A iubi nu înseamnă a suge lapte, fiule. A iubi nu înseamnă a fi fericit, fiule.
Noi doi, uită-te și tu la noi, ne asemănăm numai
prin faptul că ne sărutăm. Aerul care iese din tine intră
în mine. Să facem economie de aer, fiule, și risipă de timp.
III
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La spovedanie
Mărturisesc părinte!
Eu am inundat laboratorul de chimie în clasa a șaptea
de-a pocnit parchetul și
au ieșit din pământ duhurile lustruite cu lac incolor.
Eu ungeam balustrada blocului
cu păcură de la centrala termică unde îmi imaginam
că Dumnezeu aduce căldura din iad
în casele noastre.
Eu puneam piedică îngerilor până își rupeau aripile
și tot eu
da părinte...
tot eu în spatele bisericii desenam pe zid cu cretă
o mașină de tocat suflete.
Mărturisesc părinte!
Le puneam mustăți cărților și le trăgeam de codițe
spărgeam vecinii la geamuri cu privirea lor tristă
și aruncam petarde între sânii femeilor
când veneau acasă de la schimbul trei
cu noaptea în sticle de lapte.
Tot eu îmi țineam respirația când răstigneam
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara
Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Nemișcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu;
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper;
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sânzienele
E vară, e vară
E vârful de vară...
Portal fermecat,
portal înflorit
deschide-te în inimă - iară!
Deschide-te fag,
deschide-te brad,
deschide-te zmeur,
deschide-te tei,
deschidete-afine!
Deschide-te cerc de-ntuneric
să se facă
lumină din tine!
Deschide-te cer,
deschide-te lut,
deschide-te ochi de apă senin!
Iată, cu plete străluce, frumoase și dalbe...
MĂIESTRELE, ZÂNELE - vin!
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul cu geamuri late
strada surâde sub globurile sparte,
incendiul major revărsat ca un lapte
din plămânii unui oraș cu traiectorii
înscrise în palmele ce țin prizonieră odiseea,
urbea îndreptă ziua unui copil rătăcit
hotărât să fugă în lume
are cu el iluziile și răzvrătirea
știe ce alții doar silabisesc,
regăsește în firul de iarbă viața,
va fi al ierbii, al cerului,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verdele de rămas-bun
Din poienele uitării, iarba nopții tot mai mult
și mai mult, din altă vreme,
și mai stins din partea stângă,
s-a ascuns foșnind sub praguri
și sub somn de iarnă lungă.
Și, trecându-mi iar câmpia pe obraz, în astă seară,
iar fântâna - peste ochii plini de cețuri și de ploi,
tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemarea
anilor de dinainte,
anilor de dinapoi.
Hai! ai zis, vara-i pe- aproape
și cireșele-s în frunze,
bântuindu-ți amintirea pașilor prin fân,
melcii urcă pe mătasea florilor mustind de apă
și pe putredele scânduri
spijinite de un prun;
Ochii tăi tot țes izvoare din potoape de lucernă,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creioanele
sunt una dintre cele mai catastrofale realizări
ale lui dumnezeu,
firește,
alături de picioarele interminabil de fine
ale unei femei
sau de momentul acela
(de la care începe rătăcirea grafică)
de când un poem nu-și mai ține de mână
cuvântul...
și mai sunt și alte distrugeri,
dar aici am preferat să tai enumerarea.
câte kilograme de îngeri umezi
a putut managerul ăsta să bage într-un creion,
astfel încât întinează cu lacrimi lactee
pe toate istoriile cearșafului?
mi-am dezlegat creionul
din lanțurile laptelui său,
devenise mult prea trist domestic
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linii și Dumnezei
O linie din palmă e deja trasată cu ruj roșu.
Pliuri călcate la fustă și dresuri care lasă picioarele reci.
O poruncă despre nesiguranță și vulnerabilitate.
O poveste cu o coastă de bărbat,
O putere ascunsă.
O mască bătută în pioneze pe o piele de porțelan.
O linie din palmă e deja trasată de iarba verde și gustul de lapte cald.
Păpușa cu un ochi căzut, cu mâinile de plastic
Mușcate cu durere la fiecare injecție. Fluturele mort
Îngropat într-o cutie de chibrituri în spatele casei.
Frica de Dumnezeu și de carpeta din sufragerie
Cu o Sfântă Marie în dreapta căreia stau îngerii
Iar în stânga... ard păcătoșii cu gurile deschise.
Buline roșii în loc de note, primite de la școală, înțepate cu bolduri în carpetă.
Frigul din odaie... opaițul cu ulei... carnea de pui arsă în foc.
O linie din palmă se ascunde și oricât o spăl,
cu săpun de casă,
Nu o pot vedea.
[...] Citește tot
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre lactate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lactate, adresa este: