Edgar Allan Poe

Iubita din memorie

Ca personajele din:
Kazan, Cehov, Fellini,
Kubrick, Marquez, Poe
Şi din poezii superbe:
Ginsberg, Baudelaire, Eminescu,
Blaga, Nichita, Păunescu.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut-o pe ea

cea care se preface că umblă
printre copiii prea albi
nu
că ar deanja pe cineva sper fulgii din coada ge
neroasă, sau din
mâzga poetică mâzga
po
ate laconicul poe cu prea
puţine poeme subtil sforăite
în
limba maghiară vezi ady
endre haiducu lu goga

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ars vestitul castel Nevermore

(lui Edgar Allan Poe)

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătuşă.
Printre tacâmuri şi strămoşi, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă uşă.

În becuri se mistuia o gală ameninţătoare
Oaspeţii au invocat iute un pretext şi-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Şi un câine cenuşiu care nu se ştie de unde a venit.

Revelaţia se picta pe pereţi şi lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătuşă sfâşiase-n cădere velurul.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ars vestitul castel Nevermore

(lui Edgar Allan Poe)

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătuşă.
Printre tacâmuri şi strămoşi, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă uşă.

În becuri se mistuia o gală ameninţătoare
Oaspeţii au invocat iute un pretext şi-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Şi un câine cenuşiu care nu se ştie de unde a venit.

Revelaţia se picta pe pereţi şi lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătuşă sfâşiase-n cădere velurul
Şi castelul, văzut în zare, ardea, ardea...

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să am talentul ce l-au avut Petrarca,
Ovidiu, Dante, Byron, Catúllus, De la Barca,
Ronsard, Gibran, Musset, Novalis, Poe, Hölderlin,
Properţiu, Heine, Puşkin, Eminescu, Aretin,

Să pot să-mi cânt iubita în vers nemuritor,
Şi sufletu-i de aur, şi dulcele-i glăscior,
Şi chipul ei de înger, şi trupu-i de zeiţă,
Gropiţa din obrazu-i şi dulcea ei guriţă.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Never more

Simţeam, într-o noapte, că mor,
căci gându-mi plecase în zbor
şi, negru, intrase-ntr-un nor
cu ţipete de "Never more!".

Erau cam prin zona lui do
pe-o notă ce nu pot eu s-o
imit, dar v-asigur că-i o
invenţie-a lui Alan Poe.

Şi, cum nu puteam eu să dorm,
mi-am zis: "Ia să-ncerc să transform
ceva-ul acesta diform
în gânduri cu care s-adorm."

Şi-atunci, "never more"-ii acei
din norii cei negri şi grei,
mi-au fost, deodat' porumbei
pe nori-aşternuturi de zei.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel flaut fermecat – John Clare

Acel flaut fermecat – John Clare;
Acea ramură ruptă – Eddy Whitman;
Christopher Smart, prins în gheara cleştilor electrici;
Sinuciderea unchiului meu ;
Woolf în drumul ei spre far;
Wolf – cântece triste;
Swift – impenetrabilă mască a Dublin-ului;
Schumann – căţărându-se pe pod, aruncându-se în Rin;
Ruskin, Cowper;
Poe, bâiguind prin bezna suburbiilor din Richmond şi Baltimore:

Ei, luminile acestei lumi, mă îmbrăţişează.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii

O! corbi siniştri, vă iubesc;
Voi, ce pe-al iernii alb linţoliu
Cădeţi în stoluri ce-ngrozesc
Ca nişte pete mari de doliu!

În fracurile voastre negre
De ciocli aveţi ceva de gală,
Şi-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!

Duşmani cetăţilor banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiţi,
Şi sub dispreţul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiţi.

Dacă vă muşcă foamea, -ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiţi pe avuţia
Muncită-a bieţilor ţărani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cincinat Pavelescu din Poezii (1911)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Droguri

Trăim în epoca drogurilor
Mai ieftine, mai scumpe,
Iubirea e un drog suprem,
Nu e dat oricui să iubească,
Nu e târziu niciodată,
Pierde doar cine nu poate iubi,
Dincolo de moarte, drogurile
Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever,
Bate pendula în trupul meu obosit,
Mă tot sâcâie un idiot măscărici,
Seamănă mult cu corbul lui Poe,
Eu râd de acel Nevermore,
Never say never, rezist.
Iubito, tu eşti curată,
Ai un miros ameţitor, misterios,
Lasă-mă să intru în lumea ta,
Eşti o lume mirifică, elegant mă preumblu
În tine, mă-ntâmpină inima ta caldă,
Ea mă întreabă, cine eşti?
Sunt cel pe care-l aştepţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!