machiaj

Haiku

copilărie -
păpuşile machiate
cu fardul mamei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

picăturile bat din tocuri
din nori se scurge machiajul
s-a trezit percuţia frunzelor

poezie de Jolanta Szymska-Wiercioch
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea vie

acum eşti încă prea vie
trebuie să te machiezi cadaveric
scriu poezie după
poezie cu avânt stratosferic
acum eşti încă prea vie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat, bine intenţionat...

Fetelor,
Nu vă mai gonflaţi,
Cu machiajul nu exageraţi,
Căci sănătatea rău vă mutilaţi
Şi nu sunteţi iubite pentru ce eraţi...
Când falsitatea voi o promovaţi.

poezie de Valeria Mahok (8 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Păpuşile îmbătrânesc repede!
De fragede... machiate şi fardate
În piesele jucate, fad... pe sticlă
Cu privirile in sfori legate
De lumea unde trăim...
Cea virtuală...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fefeleaga

un cal putere
cu imginea de sine - pe şine -
se-parat afectată
apoi femeia bătrână şi machiată
cu praf de cărbune
şi ea se-parată
de restul familiei societăţii de cale
de fier. preferată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul mai mic

decât cel de anul trecut
aruncat pe grătarul încins
ţipă în bătaia focului aţâţat
de evantaiul unei doamne
dată cu pudră de orez şi
machiată indiscret
se rumeneşte de ruşinea
ochilor care-l privesc cu poftă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observaţie

Înfruntând răceala dimineţii, ea priveşte în oglindă;
Odată machiajul făcut, păşeşte-o vreme încoace şi încolo.
Nici pentru un munte de aur cineva nu i-ar surâde dispreţuitor –
Şi-atunci de ce ar răspunde chemărilor cuiva?

poezie de Sui Hui, 627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înrădăcinări

Se crapă mai mult crengile şi le curge verde
ce coagulează în frunze,
să închidă rănile de muguri,
după care, sau poate de la debut,
apare machiajul colorat al florilor,
care, ca orice machiaj, veştejeşte înspre şters,
cade, frumuseţea se pierde,
rămânând nişte negi, buburuze
ce umflă şi îşi iau nume de pere, de struguri...
lipsite de gust la început,
fără stil, fără jocul culorilor...
se împlinesc mai apoi să îmbete de arome, parfumuri, sămânţe să-şi lase, din mers,
să-şi ţină în radicule trupuri, un floral univers.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!