machiaj

Înrădăcinări

Se crapă mai mult crengile şi le curge verde
ce coagulează în frunze,
să închidă rănile de muguri,
după care, sau poate de la debut,
apare machiajul colorat al florilor,
care, ca orice machiaj, veştejeşte înspre şters,
cade, frumuseţea se pierde,
rămânând nişte negi, buburuze
ce umflă şi îşi iau nume de pere, de struguri...
lipsite de gust la început,
fără stil, fără jocul culorilor...
se împlinesc mai apoi să îmbete de arome, parfumuri, sămânţe să-şi lase, din mers,
să-şi ţină în radicule trupuri, un floral univers.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele

unele animale pun inima
iar specia lor
nu îşi schimbă dramatic
sincere, cârpele-nfăţişării -
în milioane de ani
ele se spală pe faţă şi azi
ca în fiecare dimineaţă din jurasicul prietenos
cu sânge (?!) iar apă
acest machiaj seducător de
mamifer subtil evoluat
nu se face

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din răsărit

Margini de nimfă
sărutau licoarea tulbure
şi scrâşneau din dinţi
pentru a ronţăi buzele crăpate
de nave, ale mării...
Ţărmul machiat cu alge
clipea din gene lungi de sare
pregătindu-şi silueta pentru chindie
când, cu talia-i macabră
se va topi în crinolinele
de marmură ale nopţii...

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

în fiecare noapte
căutam bezmetic insomnia
pierdusem numărul anilor
trecuţi, petrecuţi
uneori ridicam privirea către cer
pe scena vieţii un spectacol ratat
manechine prost machiate, măşti desfigurate
de ură, de minciună
noaptea ascultam întunericul
cum plângea în tăcere
pic-pic-pic
apoi nimic
speriat am strigat la cer
atunci a ţipat cocorul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deepweb

Deseori
florile n-au niciun parfum, le cumperi doar pentru a astupa gura
unei vaze în care nu mai miroase a viaţă, deseori
muzica n-are niciun mesaj, o porneşti doar pentru a acoperi
un spaţiu dezbrăcat de sensuri, deseori
mâncarea n-are niciun gust, mănânci doar pentru a-ţi plomba
un loc ştirbit de afecţiune, deseori
selfi-urile n-au nicio emoţie, le postezi doar pentru a machia
în mintea altora, paloarea golului tău, golului ce nu-ţi dă pace.

Când reţelele de socializare aţipesc
selfi-urile încep să vorbească între ele, atunci
fiecare microexpresie capătă sens, fiecare
grimasă facială se conectează la o
grimasă a inimii, formează
o reţea de semne şi un gând, un gând nu-ţi dă pace:
pe cine păcălim
deseori?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai ajuns?

Tigara aprinsa se stinge incet
Iar tu vrei s-aprinzi inca una
Si scrumul se-aduna pe-ntregul parchet
Si singura-ti grija e micul pachet
Pe care-l deschizi ca nebuna!

Iti place la baruri de-o vreme incoa'
Servesti numai Angely Bianco
Te uiti stramb la oameni:"de ce s-or mira?"
Si bei, si fumezi si umbli asa?
Ce-ai fost... ce-ai ajuns tu tiganco?!

Esteticul este o grija la voi
Ca doar sunteti fete moderne
Dar bunul tau gust e rau pentru noi
Machiajul tau fin de mult e noroi
Si moda la tine se cerne.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ai fost... ce-ai ajuns tu tiganco?!
...............Machiajul tau fin de mult e noroi
Si moda la tine se cerne....................place asta

Gel de păr

cânt şoptit, apoi mai tare
sub balconul tău precum
odinioară amorezii – tu ungi cu usturoi
cercevelele, tocul, mânerul ferestrelor
lapoviţa îmi strică părul dat cu gel
şi machiajul de clovn
plec murmurând, bocancii sunt uzi, grei
ude mâinile, goale
tu repetai cu voce ascuţită refrenul
dintr-o reclamă de la un televizor
la odorizante pentru toaletă
mă opresc în faţa unei vitrine
la magazinul din colţ, îmi refac
pieptănătura, nu-mi iese şi plâng blestemând
lapoviţa

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul etaj

Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruşi necunoscuţi...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere păşeşti,
Şi pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai ştii să...
Dăruieşti.
O carte e lumina din suflet,
Coperţile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de toamnă

în livada cu meri râd magice lumini
fericită culeg roadele delicioase
se ospătează-n treacăt pelegrini
elixirul toamnei revigorează oase

timpul e de partea mea ca un tribun
pe frunze de laur se leagănă speranţe
n-aş fi putut avea un destin mai bun
căci lumini îngereşti mă poartă pe braţe

condeiul lucrează într-un ritm frenetic
pe fila albă pură verbe se-mpreunează
machiez cearcăne în salonul cosmetic
profiluri sublime sunt descrise de rază

acopăr ridurile şi păcatul bezmetic
toamna vieţii mele se strecoară în frază

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida din suflet

m-am săturat de mărunţişuri şi
de lumea machiată cu praful neputinţei
în care trăim de ceva vreme
birocraţia sufocă până
la sinucidere
mă uit peste umăr şi văd
acelaşi infern
violuri
beţii
droguri
accidente şi morţi
teroare
sclavie
umilinţă
incompetenţă
sfidare
incompatibilitate
neputinţă
ură
aroganţă şi invidie

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!