Poezii despre Apocalipsă și sfârșit, pagina 2
Puterea divină
Puterea dumnezeiască nu pote fi oprită de nimeni!
Lucrarea este precis transmisă prin
Răspunsuri disperate.
Creaturile ce s-au aciuit pe Pământ
Emană prea multă tristețe și sunt hidoase.
Apocalipsa a început de mult.
Am spus și am tot spus,
Lucrarea aceasta divină se termină,
Se pregătește de legături cu vremile ce vin.
Curînd, foarte curînd Soarele se va ascunde de pămînteni.
Sfîrșitul erei glaciare a finalizat lucrarea sa.
Acum, Soarele privește după perdeaua pregătită
Să-l protejeze...
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În școala Domnului Isus
"Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul..."
(Apocalipsa 1:8)
Când am venit întâia dată
La școala asta minunată,
Câțiva "copii", mai mari ca mine,
M-au tras deoparte și mi-au spus:
De azi încolo, țin'te bine,
Tu ești școlar al lui Isus!
Despovărat de greul vinii,
Am stat în băncile luminii
Și-am învățat din Sfânta Carte
Ce-nseamn-a păcii bucurie,
Ce-nseamnă viață fără moarte,
Ce-nseamnă Cer și Veșnicie...
Și-am scris pe-a inimii tăbliță
Cu-a dragostei, de foc, peniță,
Un Nume scump, un Nume viu,
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine și rău
Între nădejde tristă și-ndoială,
Te-am căutat prin bolta siderală.
Te-am căutat pe unde și neunde
Îți bănuiam făptura că se-ascunde.
Te căutam în tainica ta lipsă
Prin Testamente și Apocalipsă.
Să fi rămas un loc nemaiumblat
Pe unde nu te-am căutat?
Când socoteam că te-am găsit,
Se și-nălța în dreptul tău un zid.
Simțindu-te zvâcnind în rădăcini
Te mai simțeam în spice și-n tulpini.
Te-am și cântat pe corzi, și noi și sparte,
Și peste vieți și peste moarte.
Tu rămâneai mereu departe.
Auzul tău nu vrea s-audă
Cântec de nai, de cobză și-alăută?
Într-o-nserare, în sfârșit,
Mi se păruse că te-aș fi zărit
În mantia de aur a unui asfințit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lorelei
pieptănai dimineața curată în oglinda
unei ape
cu un pieptene de aur,
soarele se despletea în părul tău
până la glezne,
Lorelei,
cântai sfâșietor despre dragoste
neîmplinită
iar în amurg, adunai în clepsidra palmelor
roua sângerie a vremurilor,
și cuvintele otrăvite ale oamenilor
iar muritorii ascultau înmărmuriți
cântecul sublim al sfârșitului,
cântecul enigmatic și sacru al iubirii
întrupat într-o legendă,
pe la toate ferestrele
castelului,
primprejurul unei insule,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, să refacem sfârșitul lumii
să refacem sfârșitul lumii
(doar o singură dată)
te îmbrățișez cu brațele dragostei
-- știu cât de greu îți este
aș prefera să dorm pe muzică incașă
înainte ca ceasul furibund să mă cheme
în apocalipsa mea de fiecare zi
toată lumea valorează la fel.
hai să dansăm târziu în noapte, iubito,
dansul lui Zorba- îndrăgostitul de viață-
mai lasă-mi 20-30 de ani de iubire
pentru a-ți demonstra că te iubesc infinit
și iubesc poeziile tale cu răsărituri demențiale!
o perioadă,
am avut un un univers doar al nostru
iernile sunt grele în Itaca, iubito,
-îți va fi frig-
și poate puterile tale vor fi pe terminate
imaginează-ți cât de bine ne stă împreună!
apocalipsa este calea de ieșire din întuneric
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
apocalipsa vine când iarba are un verde cum nu ai mai văzut,
când brusc ai interes pentru limba păsărilor,
când începi să-i întrebi pe copaci care e numele lor,
când dimineața observi că tavanul albastru pare plin de viață
și reușești să distingi norul pe care a călcat un înger.
apocalipsa vine cu părerea de rău pentru care a trebuit să muncești un pic
în detrimentul automulțumirii pentru care nu a trebuit să miști un deget.
când îți pare nedrept că știi atât de puțtine
deși cel mai des erai trist că ai puține.
și poate de aici vine frica.
apocalipsa înseamnă revelație,
nu sfârșit.
probabil ca înainte de a se sfârși
va trebui mai întâi să înțelegem.
asta îmi dă speranță, mai este mult.
eu nu știu nici măcar cine a scris asta.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeflemeaua
Motto: "Românii e deștepți!"
Când va veni sfârșitul lumii
Românii nu vor fi atenți
Isus a spus: "Talita kumi"
Dar nu pentru inconștienți.
Iar Ziua Domnului, ca hoțul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soțul
Reviste porno va citi.
N-avem conștiința tragediei
Și totul luăm "à la légere"
Noi, campionii bășcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de fațadă:
"Lasă, că merge și așa!"
Trădăm la primul colț de stradă
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zeflemeaua
Motto: "Românii e deștepți!"
Când va veni sfârșitul lumii
Românii nu vor fi atenți
Iisus a spus: "Talita kumi"
Dar nu pentru inconștienți.
Iar Ziua Domnului, ca hoțul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soțul
Reviste porno va citi.
N-avem conștiința tragediei
Și totul luăm "à la légere"
Noi, campionii bășcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de fațadă:
"Lasă, că merge și așa!"
Trădăm la primul colț de stradă
[...] Citește tot
pamflet de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Istericilor, voi
De-atâta bunăvoie e vai de tine lume
Nevolnică și oarbă ajunsă din păcate,
Mulțime care plânge la propriile glume
Rugându-se din inimi cu minți robotizate
Te temi că mori de foame bezmetică făptură
Care-ți târăști ca viermii ființa derutată,
După sărmanul creier cu logica spălată
Redefinind folosul a tot ce bagi în gură
Ascultă cum răsună apocaliptic ceasuri
Când cărăușii vorbei aceasta ți-au indus,
Pe tonuri diferite și panicate glasuri
Întocmai și la vreme prin ordine de sus
Fără habar de lume isteric și cuminte,
Adună-ți în desagă întregul tău amar,
Gândește-te la rece și roagă-te fierbinte
La tot ce se mai poate plăti în numerar
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Apocalipsă și sfârșit, adresa este: