Poezii despre Nichita Stănescu și ochi, pagina 2
Zburlie, inaltatoare
De-ar fi sa iti cunosc tot spatele,
Probabil ca ti-as pune aripi,
Fara sa stiu ca le-ai avea deja.
Nichita martor zborului sa-ti fie,
In linii ascutite desenata,
Cand arcuirea ta, te-nalta.
Necontrolat, curat, tomnatic,
Spre o culoare fantomatica omisa.
Ochilor nostrii nepermisa.
Tresar de bucurie, aici ploua,
Tu peste nori, nebotezata,
Dansezi un rol, zburlie.
Atata drum pana la tine,
Nu-i cu putinta pentru mine,
Sa-l traversez cu bine.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce simplu
Trăiesc abstract, în cercuri limitate
iubind frumos, frumosul mi-e cetate
mă doare-n pleoape sârg de filistini
ce nu-i lirism, ci karmă... de calini
Ce simplu l-am cinstit pe Eminescu
sau pe Nichita, Blaga, Minulescu
încât mă-ntreb: unde-s poeții mei
îndrăgostiți de oameni și de tei?
Cât e de-ajuns cafeaua și-un creion
să-ți lași pe-o coală sufletul, de Om
cernând prin mâini private de orgolii
fâșii de suflet, peste vremi, lințolii
Ajută-mi, Doamne, să-ți citesc Poeții
cu ochii inimii, de dragul frumuseții
să văd prin artă, nudu-n, slovă lină
cu simplitate, cu decență și lumină
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul din mine noaptea, între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cuvinte
- murmur -
în câmpul energetic
generat de creier,
adică în minte,
cuvântul
germinează.
/aidoma albinei:
polenizează alt cuvânt,
în formă de floare./
Nichita poetul
avertizează:
"cuvintele pornesc la vânătoare
hăituiesc
sau sunt hăituite"
/se metamorfozează
în
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Untitled.gif 3
morning sleepy cricket
am citit ce ai scris și-mi dau seama că tu scrii cum vorbești
ori vorbești cum scrii tot un drac
neața în primul rând sper că e un compliment adormitul acela de greier
nu sunt în relații prea bune cu ei
odată a intrat unul sub parchetul din cameră
și-o noapte întreagă am scris imaginar pe pereți
în al doilea rând ceea ce scriu e ceea ce nu se aude din mine
n-am nici în clin nici în mânecă cu poezia
încerc doar să mă descopăr ca un om de știință care sapă în permafrost
cu speranța că va găsi mamutul lânos care să-l facă celebru
dar destul cu asta mai bine zi-mi cum ți-ai petrecut ploaia
păi am început și eu ca tine să visez cu ochii deschiși
mi-am închipuit că sunt anne frank am colecționat stropi de ploaie
ca pe fotografii de actori celebri
și am scris un jurnal în neerlandeză
dacă ai fi poet ce poveste ar fi potrivită pentru noi?
hm cred că aș fi nichita și tu odioasa elena
mi-ai plăti un tratament scump și inovator
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Untitled.gif 3
morning sleepy cricket
am citit ce ai scris și-mi dau seama că tu scrii cum vorbești
ori vorbești cum scrii tot un drac
neața în primul rând sper că e un compliment adormitul acela de greier
nu sunt în relații prea bune cu ei
odată a intrat unul sub parchetul din cameră
și-o noapte întreagă am scris imaginar pe pereți
în al doilea rând ceea ce scriu e ceea ce nu se aude din mine
n-am nici în clin nici în mânecă cu poezia
încerc doar să mă descopăr ca un om de știință care sapă în permafrost
cu speranța că va găsi mamutul lânos care să-l facă celebru
dar destul cu asta mai bine zi-mi cum ți-ai petrecut ploaia
păi am început și eu ca tine să visez cu ochii deschiși
mi-am închipuit că sunt anne frank am colecționat stropi de ploaie
ca pe fotografii de actori celebri
și am scris un jurnal în neerlandeză
dacă ai fi poet ce poveste ar fi potrivită pentru noi?
hm cred că aș fi nichita și tu odioasa elena
mi-ai plăti un tratament scump și inovator
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Silvia, Secretar General în retragere
(la prima suflare)
"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieși din tine însuți.
De a te scoate din minți cumva.
Câte minți? De ce "minți"?
Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinț din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
și transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Nichita Stănescu și ochi, adresa este: