Poezii despre Nichita Stănescu și ochi
poezii despre Nichita Stănescu și ochi.
Nu mai pâlpâie
Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
Cerul a obosit deasupra ta
Hai, Nichita, strânge-ți pleoapa
de pleoapă, strânge-le
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiți
de parcă-ar vrea să vă priviți
unul altuia, sângele
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joncțiune
(lui Nichita Stănescu)
când iau Cartea Ta pe genunchi
pe loc mă preschimb într-un înger,
devin imponderabilă, diafană,
sub piele încep să îmi foșnească
necuvintele,
precum niște aripi.
lumina dinlăuntru meu întâlnește
lumina dinlăuntru ei,
ochiul meu sărută
ochiul ei de hârtie.
lacrima, lacrima Ta
mi se prelinge-n alveolele sufletului,
umplând netăcerile,
alungând neiubirea.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Peste câte o catedrală ochii îți alunecă, o învăluie toată și apoi se ridică spre cer.
La o bisericuță pictată, în schimb, privirea ți se oprește pe un detaliu,
fie că e peștele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâșiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îți fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câțiva arbori, și se oprește acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării și atunci îl lăsăm așa, prăbușit în amestecul nostru de necredință și credință.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am rugat
pe nichita stănescu să mă lase
în locul lui în poezia românească
și nu s-a supărat pe versul meu
nescris din motive obiective
nu s-a arătat deranjat de poeziile
scrise de urmașii urmașilor lui
cu creionul ascuțit pe retina
cititorilor înfometați de nichita
l-am rugat pe nichita stănescu
să privească în ochii mei noua
poezie ca ultima speranță
pentru tinerii care se vor naște
cu stiloul în mână
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia Nichita
In memoriam Nichita Stănescu
Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul din mine noaptea între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice cuvânt azi este Nichita
dragule
ai să te superi dacă
azi te mângâi nichita
și nu-ți dau voie să-mi săruți talpa
lasă-mă numai să îți trec ploaia peste frunte
oval cerul
să ne ia drept pereche
surâzi și mă mir
aproape că te uit în ochii mei
aproape că nu mai pleci
inima mea are culoarea
aleasă
am știut dintotdeauna că
va avea doar această culoare
glasul tău lângă tâmplele mele
o apă în susur
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Celui ce este
Nichita, ochii tăi de rouă
Scaldă iarba verde- n dungă...
Și mă plânge, și mă plouă
Cerul din vederea stângă...
Cu un cerc închisă-i luna.
Flori de-argint stau scrise-n păr.
Le citesc... Îmi e totuna
A ta lecție de zbor.
Șchiopătând, ajung din urmă
Punctul ce-ar putea să fie
Un miel rătăcit de turmă
În cel alb cub de hârtie...
Las sărutul să încapă
Pasu' întins pe un șotron
Și scobesc adânc, în talpă,
Rădăcina unui pom...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine (magia)
protest și nostalgii hai-rupiste
casa cu pitici albaștrii
tu întotdeauna lângă copacul bine înfipt
logoreea ta demențială
poet lângă pet și nu se mai oprește ploaia
decorativă
sunt semne că sub castani pensionarii
trag încă o toamnă
aripa lui Nichita ochiul lui mirobolant
numai eu ev și euroalienare
poezia se predă altfel astăzi
când tinerii scriu din balansoarul lor virtual
zâmbete lângă biopsii
fluidul dragostei urcă pe cer în zig-zaguri
lumea cu trapeziști cântă la violoncel
homofobii ne taie respirația
partituri împrăștiate
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Nichita Stănescu și ochi, adresa este: