Voroneţ şi visare

Rătăcit

cad peste mine satele,
se dărâmă,
şoselele se urcă-n cer,
cerul devine-acoperiş
de şură veche
văruită cu albastru de Voroneţ.
ţăranii umblă prin sângele meu
cu rariţe, cu pluguri, cu sape şi coase,
seceră, treieră timpul la clăci
pe şanţuri, la furcării,
femeile dimineaţa se închină
şi pleacă la apă
cu cobiliţele pe umeri,
umple găleţile si sărută soarele
apoi spun rugăciuni în genuinchi
lângă Maica Precista
şi trec în tindă, pe vatră,
mestecând făcăleţul în aburul mămăligii
sau frământând pâinea-n căpistere
facându-i cruce.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!