Poezii despre Voroneț și visare
poezii despre Voroneț și visare.

Pământ de Luceafăr
Pământ de Luceafăr,
De Ev îndrăzneț,
De visului teafăr
Sublim Voroneț.
Nu știi pe grecește,
Engleză, latină,
Cum știi românește,
Să dăinui lumină...
Trăind de izvoare,
Carpați luminând,
Ai stins revărsare,
De zei, fulgerând...
Nici stele de vină,
Nici soare de jar
N-au fost mai lumină,
Mai dârz temerar...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiră
punem culorile pe paletă
numărăm în gând
albastru de voroneț au ochii
iubitei, cerul și elevii nu au plâns
ziua respirau cum pictau
noaptea croșetau pânze de păianjen
și
respirau - somnul ne povestește
ultima pânză -
pânza de mâine au visat
- o a
seară de vară vișinie din geneză
durerea albastrului de voroneț
(?!) se estompează
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Las totul...
Las timpului uitarea
și toată durerea mea...
Las visului chemarea
și fericirea ce o caut...
Las totul în mâinile
iubirii și a dorințelor
pe care trupul meu
le caută...
Femeia din mine te
strigă și las infinitului
căutărilor mele rebele
și curcubeului bucuria
existenței...
Las toamnei hainele
ude de lacrimi...
și dragostei culoarea
albastrului de Voroneț!
Las totul pentru iubirea,
pe care mi-ai dăruit-o,
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te caut
Te caut printre stâncile Universului,
În lumea care delimitează mirificul de banal,
Acolo unde culoarea sufletelor
Este de albastru de Voroneț
Și trandafirii se deschid,
Sângerând sub ciobul de oglindă al irisului...
Acolo, pe trepte de ametist,
S-a risipit rochia mea de mireasă,
Precum visul în care ne-am sărutat inimile.
Acolo te caut, acolo te voi aștepta...
În podul palmei tale
Mi-ai prins inima ca într-o colivie...
Nu mă poți găsi decât tu.
Te așetept! Vino!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Baba
la căsuța văruită în albastru "Voroneț"
nu mai arde nicio lampă și în tindă e îngheț
o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară
ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare și era cam obosit.
altfel... liniște deplină, ușa este descuiată
și visa bătrâna casă cum era când era fată
n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează și din stele o coroană
peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Baba
la căsuța văruită în albastru,, Voroneț,,
nu mai arde nicio lampă și in tindă e îngheț
o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară
ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare și era cam obosit.
altfel... liniște deplină, ușa este descuiată
și visa bătrâna casă cum era când era fată
.
n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează și din stele o coroană
peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poate în țara minunilor ideal este normalul
și eu caut minunea
printre drepte infinite
paralele cu imaginația
perpendiculare pentru simetrie
cu inefabilul
precum iluziile în așteptarea penelului
sau gândul în așteptarea cuvântului
poate că doar așa
culoarea devine sentiment
roșu durere
galben toamnă
adânc turcoaz de atlantida
înalt albastru de voroneț
albul ca alternativă la rotund
unghiuri fără echivoc
educate să fie juste
pe alocuri plictisitoare
o lume plană
pătrat nelocuit de iubire
din care ridic dorința
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Edificii pentru urmașii noștri
Sunt eu firavul fir de iarbă
Ce-a răsărit pe dup-o stâncă
Sau bradul singur care umple
Sufletul nostru e norul rătăcit pe cerul de vară,
Pierind într-o clipă, într-al universului labirint,
Și dulci adieri de vânt îl poartă
Dincolo de lumea știută de noi,
Pentru a nu putea vedea lumina
Ce ne înconjoară trupul pătat de păcate.
În albastru de Voroneț, ne pierdem gândurile
Și visele, rătăcindu-ne în noi înșine pentru ca nimic
Să nu ne mai poată despărți de umbra noastră.
Căci singuri fiind, au termen de viitor,
De existență, de moarte.
Rămânem niște sărmani stânci
Pe care sunt inscripționate date și nume,
Edificii pentru urmașii noștri
Ce vor acoperi cu doliu, trupul golit de noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit
cad peste mine satele,
se dărâmă,
șoselele se urcă-n cer,
cerul devine-acoperiș
de șură veche
văruită cu albastru de Voroneț.
țăranii umblă prin sângele meu
cu rarițe, cu pluguri, cu sape și coase,
seceră, treieră timpul la clăci
pe șanțuri, la furcării,
femeile dimineața se închină
și pleacă la apă
cu cobilițele pe umeri,
umple gălețile si sărută soarele
apoi spun rugăciuni în genuinchi
lângă Maica Precista
și trec în tindă, pe vatră,
mestecând făcălețul în aburul mămăligii
sau frământând pâinea-n căpistere
facându-i cruce.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Voroneț și visare, adresa este:
