Poezii despre aer și iubire, pagina 2
Schiță de dragoste
Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa dorește să o prindă în brațe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea
Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curați, ca o modă veche.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ochii tăi
Caldă lumină
ochii tăi răspândesc
culori în aer
înfloresc
când în zări
ei privesc
iubire dăruiesc
de ochii tăi zâmbesc
mă scald în ei,
plutesc
și dacă-i întâlnesc
tresar, mă-nbolnăvesc
iar când mă rătăcesc
în ei mă regăsesc
de ochii tăi
zâmbesc
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ești atât de statornică în gândul meu,
Încât ai putea fi împrejmuită cu un gard.
Va fi, desigur, unul înalt, foarte înalt,
Să nu poată sări peste el aerul din restul lumii.
Și-n vârful fiecarei șipci ascuțite câte o stea:
Ca un glob obișnuit sau, și mai bine: capetele
Celor ce-au îndrăznit să te iubească.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititori de gânduri
Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.
Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine,
și, parcă, n-ai mai vrea să-l dai afară.
De unde știu? din gândurile tale,
pe care pot și eu să le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoțesc,
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.
Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă să urmăm aceeași cale.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
Cafeaua rece stă pe masă,
O ceașcă goală stă pe geam,
Mă ia un dor și mă apasă,
De vremea de când doi eram.
Am pregătit două cafele,
Am pus lângă doi biscuiți,
M-au copleșit clipele-acele,
Ce încă ne știau iubiți...
Este curat, și-un aer rece,
Eu pe pervaz la o țigară,
Orice secundă simt cum trece,
Sperând s-apari din nou la scară.
Mă bântuie foste iubiri,
Așa sunt eu, mereu pe gânduri,
Mereu le port în amintiri,
Și le aștern mereu prin rânduri.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros și Thanatos
Există o anumită lumină în tablourile lui El Greco
În aerul saturat, cel mai frecvent înainte de furtună,
În focul care nu arde,
În flacăra care se stinge brusc
Ca viața sau dragostea.
Eros și Thanatos sunt aproape aceiași,
Pentru că nimic nu se schimbă, poate numai lumina,
Când în ochii tăi își pierde strălucirea nereflectată.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără oameni, toate mor
Fără soare, nu e viață,
fără ploaie, nu-i verdeață.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e pește,
timpul în loc se oprește.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Morminte de soare și scrum de nori,
Deșert de valuri și ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi și cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă și, tu, cel iubit,
Voi care aveți Dumnezeul în oase,
Inimile știu tot și știu, ca și voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace
Cuvânt minunat și pur,
Ca aerul dimineților pline de vară ,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul și mările, laolaltă!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie nelegitimă
În acea seară în care am făcut dragoste
imaginară cu tine,
nu am fost prudentă
și, după un timp, mi s-a umflat mintea;
să știi că, în urmă cu două nopți,
cu dureri chinuitoare,
mi s-a născut o poezie nelegitimă;
va purta doar numele meu,
dar seamănă cu tine, are aerul tău străin;
în timp ce nu bănuiești nimic din nimic,
să știi că ți s-a născut o fiică.
poezie de Vivian Lamarque din Teresino (1981), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult...
Ce mult te iubesc,
ce mult!
Întotdeauna ți-am spus,
întotdeauna,
mi-e sete de tine,
încă demult.
Ce mult te iubesc,
ce mult!
Ascult cum bate inima,
ascult,
s-au scuturat pomii
în mine întruna,
ce mult se umple aerul cu șoapte,
ce mult,
întotdeuna ți-am spus,
întotdeauna.
poezie de George Pena din Teleormanul literar (9 martie 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aer și iubire, adresa este: