Poezii despre asigurări și religie, pagina 2
Consecventa circumstanță
răzleții propriilor circumstanțe
pietoni puși pe linia
neprevăzutului
înnăscuții zăbovitului
cu recunoștință
în haltele clipelor
cei ce călătorim doar
dusul nerăzgândirilor
nepărtași pe sub mână
scrisorilor de recomandare
nevalidații banalităților
acustice, vizuale, faptice
noi, muritorii, călători intrinseci responsabili pe-un termen delimitat
de viață și propria voință,
cei ce cu voie nu acumulăm
nimic din ce n-ar vrea Dumnezeu
cei ce cu iubire dăruim
mai mult decât un cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste (cu vișini) în construcție
nici măcar nu-mi pasă că nu înțeleg
de ce și cât se străduiește
o macara
să transforme ruina în obelisc.
un zilier încolonează pe vertical
un miriapod de intenții,
dar între el și paralela refuzului meu,
am deja un zid al berlinului
(praful nu poate fi adunat
arhitectural).
asigur un zâmbet în diminutiv
la o casă de compasiune
pentru obsesiile lanțului de macara.
i-am tăiat rugina într-un demult,
mai mult decât o amnezie fericită
nu mi se leagănă în această privință.
- +
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
primăvara eclozează
din transcendențe de albastru
și deodată scoate capul
spre toate distanțele dinspre tot
mângâind zilele din așteptările noastre
ce ne-au ridiculizat de-a valma.
peste tot e un nerost în perpetuare
cerul se agravează-n esența distanțelor
să asigure mai bine nutriția ochiului.
copacul a înverzit pentru supraviețuire
și visează pe intravilanul târziului
agitând poeme
și încercând o abordabilă viețuire
cu a noastră...
a stabilit o alianță cu tăcerea semiotică.
orătăniile fug și se ascund
în furtuni de buruiană
vibrația mieilor disecă cer zurliu
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni
Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei...
In iar am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece...
Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eream singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cântec marinăresc
"Iar marea n-a mai fost." Apocalipsa, 21-1
Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor și Sufletelor, conform cu rangul lor:
"Iată! Pământul, acel plin de rele mușuroi,
A dispărut în fumul Judecății de Apoi.
Ca să se împlinească spusa Mea, secăm și apa mărilor?"
Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinarea!
Oricum, între noi luptele s-au dat și încheiat demult;
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca marea."
Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
"Doamne,-ai uitat promisiunea de-ndurare?
Cum că o dată pe an am încuviințarea să merg
Și să mă răcoresc de-arșița iadului pe-un aisberg?
Fără mare,-unde-ar fi ziua clemenței Tale?"(1)
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uitați
În lumea actuală a poeziei
Au apărut"zei", stăpâni filei!
Niște mârșavi doar de doi lei
Ce nu lasă lăstari să scrie și ei.
Hăituindu-i și ponegrindu-i
Pentru fadă camătă, juisându-i
Cu salive de varani scârne!
Ce se împoțonează cu pene
De la menestreli mult prea sfioși
In fața acestor păduchioși!
Ce sug inspirația cu declarația,
Că ei! Mârșavii, stăpânesc poezia...
Când ea tărâmul alb al viselor
Nu e al măstilor si amăgirilor
Supusă vânătorilor de femei
Sugacilor! Ce nu stiți ce e,.....
Mercur de tei.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acalmie
A trecut mai mult de-o oră de la ultima explozie
Adică un mic răgaz pentru-o scurtă poezie,
Dar gândul ferecat devreme rămâne intenție
Pentru că-n el nu coboară nici-o inspirație.
Și câte n-ar putea să fie imortalizate-n vers
Însă starea de război impune exact invers.
A... dar iată-n fundul groapei dintr-o crăpătură mică
Mirător de precaută cum apară o furnică.
După ce-ncet tatonează numai cu antenele
Marginile crăpăturii și împrejurimile
Spre mai multă siguranță și convingere deplină
Iese-ncet pe jumătate într-a soarelui lumină,
Privește interiorul, dezolant, precar și mic
Dar cu toată-amănunțimea nu descoperă nimic.
Pentru că-n colțul opus fără altă preocupare,
Urmăresc incursiunea nefăcând altă mișcare.
În sfârșit, asigurată că nu e nici un pericol
Pornește-n mare viteză vrând să dea groapei ocol.
Însă se oprește brusc și privește cu mirare
Umbra mea ce îi provoacă oarecare-ngrijorare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele bătrânelor clipere*
Am navigat pe vremea cliperelor
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;
Și velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând să zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.
Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-și zurbagiul echipaj.
Le văd râsul pe fețele arse și păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloții care,
Agățați de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinărești sălbatice, fermecătoare.
[...] Citește tot
poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L servește zilnic cu credință.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de șapte ori cu grațioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătușnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsucește-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-și datoria și primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că așa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din față, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, își extinde trupul cu labele întinse-n față.
În al patrulea, își ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, își curăță blănița.
În al șaselea, se rostogolește pe mochetă.
În al șaptelea, se puricește pentru a se asigura
[...] Citește tot
poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivație... sau fără
Cei plecați din alt secol - nu fugiți nibelungi -
Căutam doar "mai bine"; schimb la răul de- atunci...
Întremare visam în dreptăți și dorințe,
Auzite-n ascuns; din meleag pentru "ființe".
În speranța de nou, pentru timpul ce vine,
Am decis ce vroiam; să-mi port grija de sine!
Să petrec peste veac - de mileniu sfârșit -
Graduând multe școli... La copil pregătit
Să dau vis fără griji, cu curaj de nepoți.
Căci, în țara mioarei de plai, nu mai poți!
Merge anapoda totul, mulți pierd viață... Ce bun?!
Judecați sunt bătrânii, doctori sunt, sârg nu pun...
Este multă minciună, îți vând lucrul furat.
Ai pedeapsă degeaba, nu e lege, nu-i stat.
Se înfășoară cu șaluri - culori curcubeu -
Fiecare cu-un sort; se crezând Dumnezeu.
Toți punându-și aproape, ai lor; să se știe
Partizani fără țară... Înspre-a țării hoție!
M-am scârbit de orgii, neputință. Sărac,
Mi-am lăsat o credință; fugar am plecat,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre asigurări și religie, adresa este: