Poezii despre bărbierit și femei, pagina 2
Pe când mă bărbieresc
tu ești salvarea mea, ești miliția mea, ești pompierii mei,
tu ești odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiță,
tu ești submarinul meu nuclear
ești casa scânteii dizolvată în nori.
ești luceafărul meu, ești festivalul meu, scala mea,
ai atâta farmec, chanel, coty și emotion,
ai atâta helena rubinstein în privire, atâta donna summer în voce
ești piața amzei răvășită de vânt.
ah, domnișoară, ba nu, profesoară!
deloc domnișoară, dar tovarășa profesoară!
ce-ți face școala de tip nou din pantelimon
cu chioșcul de covrigi și napolitanele "stadion"?
copiii spui că sunt drăguți, te iubesc,
(băieții dintr-a opta poate dincolo de firesc)
și tu îi iubești
și le spui conjugări și povești,
să-și pună panglicuțele și să aducă maculatură...
pas cu pas facilitezi accesul lor la cultură!
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Totul (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bărbierit și femei, adresa este: