Poezii despre păr alb
68 de poezii despre păr alb.
Senectute domnului Anghel Aurel
Profesore născut în treizecișopt
Ai părul nins și mersul ți-e agale
Dar mărul din livadă ți-este copt?
Cu vorba ta, ce-ai presărat în cale?
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria dăruită de Li Chien poetului
Odinioară i-ai făcut unui domn cu părul alb
Cadou o pălărie de fetru negru.
Mai port încă acea pălărie;
Dar tu ești acum pe tărâmul Primăverilor Subterane.
Acel dar e foarte vechi, dar mai poate fi purtat;
Omul a dispărut și nimeni nu-l va mai putea vedea vreodată.
În seara asta deasupra dealului luna-i strălucitoare și frumoasă,
Iar deasupra mormântului tău copacii tremură-n vântul toamnei.
poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am văzut
Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îți prețuiesc talentul.
Sprinten în gândire, improvizând mii de poeme,
hoinărești, ca o frunză luată de vânt, după o cupă de vin.
Ai studiat aici la Muntele Kuang
și a venit timpul să te întorci, acum că ai părul alb.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea și a fi prea bătrân
Mireasa, cu părul alb, vine-ncovoiată pe baston,
Pașii ei șovăitori au mare nevoie de-un susținător.
Pe-aleea bisericii, zâmbind c-o gură fără dinți,
Călare pe-un scaun cu rotile, se-apropie mirele-ncetișor.
Ce-i cu acest cuplu de bătrânei, mă întrebi?
Ei, vei afla, cercetând foarte-atent acest caz aparte:
E vorba de-o pereche conservatoare, o speță specială,
Care-a tot amânat nunta, aranjându-și viitorul ca la carte.
poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am visat un vis frumos
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt micuț
Și mă jucam cu un fir de păpădie.
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea câ sunt iarăși un copil voios,
Și alergam după avioane de hârtie!
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Să făcea că sunt din nou copil
Și lumea îmi aparținea doar mie!
Dar acesta a fost doar un vis,
Visat într-un miez de noapte.
Și eu sunt de acum bătrân,
Un copil cu plete albe.
poezie de Vladimir Potlog (27 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e dor de tine, mamă
mi-e dor de tine, mamă...
cuvintele-s puține
mă doare amintirea
atât am luat cu mine
in dimineti cu soare
te văd lângă fereastră
cum tragi incet perdeaua
si-mi spui... te-astept la masă
imi vin adesea-n minte
atâtea lucruri dragi
aș vrea să-ți simt sărutul
din nou pe-ai mei obraji
zâmbind... mereu spre mine
tu bratele-ai intins
mi-e dor de tine mamă
chiar de am părul nins
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet deschis
Atâtea bogății am strâns în ochii-mi blânzi și părul nins
Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Și, leneșii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.
Sunt o epavă prea bogată în aur și în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel și stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea le pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă și, orbii, mă ocolesc încă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun sfânt
În noapte-adancă se rostogolește luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moș Crăciun, hoinar, cu părul nins...
Prin beznă, trece ușor și se duce
Bolta podoabe de stele își pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din brațele Mamei preasfinte și bune.
Blând, Micuțul întinde o mană,
magii uimiți se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis și de ape
al Iordanului nostru din bătatură.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru Meng Hao-Jan
Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.
În rumena tinerețe, el a renunțat
La funcții și la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor și al norilor.
Beat sub lumina lunii,
El adeseori atinge înțelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.
Cum aș putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



În palatul cel vechi
Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua și noaptea, vii raze de lună,
Răilor țese necazuri
Bunilor bune și lauri.
Ușa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora ușor se strecoară și-anunță în șoaptă:
"Sfârșitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunță sentința-nțeleaptă:
"Să treacă!" și-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheață din nou îi cuprinde palatul.
Și-n liniște, vremea pe gânduri rămâne.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaGabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păr alb, adresa este:
