păr alb

Senectute domnului Anghel Aurel

Profesore născut în treizecişopt
Ai părul nins şi mersul ţi-e agale
Dar mărul din livadă ţi-este copt?
Cu vorba ta, ce-ai presărat în cale?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Amarul din inima ta este trădat
de câteva fire de păr alb.
Viaţa-i asemeni unor poteci în munţi,
unde zăpada-ţi aşteaptă paşii:

Şi, totuşi, reuşeşti să te rupi de trecut
pierzându-te-n pustiu.

poezie de Li Yu , 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am văzut

Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îţi preţuiesc talentul.
Sprinten în gândire, improvizând mii de poeme,
hoinăreşti, ca o frunză luată de vânt, după o cupă de vin.
Ai studiat aici la Muntele Kuang
şi a venit timpul să te întorci, acum că ai părul alb.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

mi-e dor de tine, mamă...
cuvintele-s puţine
mă doare amintirea
atât am luat cu mine

in dimineti cu soare
te văd lângă fereastră
cum tragi incet perdeaua
si-mi spui... te-astept la masă

imi vin adesea-n minte
atâtea lucruri dragi
aş vrea să-ţi simt sărutul
din nou pe-ai mei obraji

zâmbind... mereu spre mine
tu bratele-ai intins
mi-e dor de tine mamă
chiar de am părul nins

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat un vis frumos

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt micuţ
Şi mă jucam cu un fir de păpădie.

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea câ sunt iarăşi un copil voios,
Şi alergam după avioane de hârtie!

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Să făcea că sunt din nou copil
Şi lumea îmi aparţinea doar mie!

Dar acesta a fost doar un vis,
Visat într-un miez de noapte.
Şi eu sunt de acum bătrân,
Un copil cu plete albe.

poezie de Vladimir Potlog (27 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet deschis

Atâtea bogăţii am strâns în ochii-mi blânzi şi părul nins
Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Şi, leneşii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.

Sunt o epavă prea bogată în aur şi în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel şi stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea le pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă şi, orbii, mă ocolesc încă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul ca o pată (de Paşti, în 2013, inspirat de volumul de versuri cu acelaşi titlu, al poetului Daniel Murăriţa, dar şi de faptul că soţia mea a băgat de seamă că am trei fire de păr alb. La ţară fiind, nu am avut oglinzi s-o văd şi pe-asta!)

Am trei fire de păr alb, în cap.
Sunt, de-acum, bărbat în toată firea;
Prea puţine haine vechi mă-ncap,
Cele noi, rar îmi atrag privirea.

Începutul bătrâneţii mele,
M-a surprins atât de mult, încât
N-am oglinzi, ca să mă văd în ele;
Sunt la biata mama... nu-s urât.

Căci şi alb de tot de-aş fi şi chel,
Cerul nu mi-ar zice-o niciodată;
Mama mea, privindu-mă din el,
Mi-a spus că oglinda e pătată.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun sfânt

În noapte-adancă se rostogoleşte luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar, cu părul nins...

Prin beznă, trece uşor şi se duce…
Bolta podoabe de stele îşi pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din braţele Mamei preasfinte şi bune.

Blând, Micuţul întinde o mană,
magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis şi de ape
al Iordanului nostru din bătatură.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Meng Hao-Jan

Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.

În rumena tinereţe, el a renunţat
La funcţii şi la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor şi al norilor.

Beat sub lumina lunii,
El adeseori atinge înţelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.

Cum aş putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palatul cel vechi

Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua şi noaptea, vii raze de lună,
Răilor ţese necazuri
Bunilor bune şi lauri.

Uşa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora uşor se strecoară şi-anunţă în şoaptă:
"Sfârşitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunţă sentinţa-nţeleaptă:

"Să treacă!" şi-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheaţă din nou îi cuprinde palatul.
Şi-n linişte, vremea pe gânduri rămâne.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Genţiana GrozaGabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!