bărbierit

Mielul

carnea de luni
se face pe focul de marţi
apoi o împarţi:
criminalistul
e un bărbat în putere
cu privirea ca briciul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foamea oarbă

noaptea coboară în beci
să consume ciuperci
să înghită cărbuni

să-şi ia din perciuni

mai ales
noaptea are o foame
oarbă şi-un brici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop

Imi fac gândul vesel, brici,
Taie geru-n două.
Mă-ntâlnesc cu un arici,
Se face că plouă...

Nu mă vede, că-s micuţă.
Nu ştie ce pot,
Dar condeiul meu neicuţă
Poate fi potop.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns ....

Ei oare-acesta să fie, sau micul mister
cine fu primul, sau prima de fel
găina sau oul sau ambele-un fel
de TOT ce răsare ş-apare tot EL!

Fu tot deodată şi TOTUL ÎN EL
nu stă la cuvinte, cuvintele-s EL
ne spune şi-şi spune-nţelese de EL
încearcă şi nouă-a ne spune la fel

nu prea ne -nţelegem cu noi, chiar de fel
Cuvintele-s varză în minţi de oţel
Dar vine un nimeni, un om mititel
Cu mintea de-oţel face brici -cuvinţel
şi-explică de-ţi trece şi pofta de el
că prea e deştept, om cu gând de oţel!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (22 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

s-a bărbierit. sub eclipsa
de lună. o dată
la secol s-a tăiat la buza de sus.
până
spre dimineaţă îi lipsea toată gura (?!) păstra
o tăcere adâncă
până
în gât asupra fenomenului. straniu, mai
nimeni încă nu-i observa
luciul de astru
al feţei ciupite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: jandarm la pat de armă

de ce priveşti la mine
cu ochii ăia foarte rotunzi? de
ce nu te tunzi -
frizeriiile
sunt la tot pasul: acolo
poţi să te bărbiereşti şi pe pieptul ero(t)ic
poţi să îţi
verifici aptitudinile-n direct
cum ar fi
loviturile cu piciorul când cade
grămadă
o femeie la patul
de armă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Albul disperării
Zăpadă sângerie
Seminţe timide
Încolţesc în colţuri
Frig de final
Ger terminal
La sfârşit mai moare
Apoi germinează
Un soare nou de sub zăpadă
Iese din ouă de cuc
Anul Nou
Bărbierit ferchezuit
Gata de încă un vals
Şi mă bag iarăşi la jug
Să mai trag căruţa cu doruri
Peste câmpuri onirice
Pentru încă un an

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneagul la târg

-Domnule, ce vinzi aice?
-Ace, brice şi şorice.
-Ace cumpăr. Brice nu.
Şorice, mănâncă tu!
-Eu mănânc. Ţie nu-ţi place?
-Nu domnule. Eu mănânc ace.
-Cun! Se poate? Tula-i drace!
-Ba se poate. Fac cojoace.
-Şi când faci cojoace,
te hrăneşti cu ace?
-Nu domnule. Când fac cojoace
rup o groază de ace.
Şi baba îmi zice-atunci
Moşule, parcă le mânci.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada limbilor pizmaşe (zisă a blestemelor)

În şoricioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, că arde şi mai tare,
în său şi smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă şi pişat
în zoaie de picioare împuţite,
în jeg de tălpi şi-obiele flendurite,
în sânge de năpârci şi zoft de boaşe,
în fieri din lupi, vulpi şi bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmaşe!

În creier de mârtan spăimos, ne-nstare
să prindă peşte, ştirb şi îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale şi scuipat.
în zgaibă de catâr răsofticat,
tocat mărunt cu scule ascuţite,
în bălţile de şobolani bâhlite,
de broaşte şi-alte lighioi vrăjmaşe,
(şerpi şi şopârle, păsări cufurite)

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-aşa-ţi place

Dacă-aşa-ţi place,-adevărul tăind în carne ca un brici,
Şi vrei să te-împărtăşeşti din inteligenţa mea,
Află ca n-am intenţia să mai rămân pe-aici,
Să stau în calea voastră – cum să spun? – de-îmboulea.

Dar blestemat în veci să fie-acel suflet crud
Care-a codoşit o minte-aşa naivă
Precum a mea, care tot ce-a auzit a şi crezut
Şi-a dat năvală ca proştii la colivă.

Mai mult decât îţi imaginezi, eu sunt sigur
De intenţiile tale, dar azi plec şi nu-mi mai pasă;
O evidenţă lungă-a trebuit să îndur,
Dar acum las altora ispita păcătoasă.

poezie de Thomas Wyatt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!