păr roşcat

Şi vine-un ceas când umbrele păşesc
Printre copaci, ca vulpile roşcate,
Când peste ramuri plouă cu-nserări
Şi totul iese din singurătate...

catren de Dragoş Vicol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea trandafirie-n urechi ţi-a lăcrimat.
Alb, Infinitu-ţi cade de la grumaz la şale.
Pe sâni îţi pune Marea mărgăritar roşcat.
Iar Omul sângerează la tronul coapsei tale.

catren de Arthur Rimbaud (1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată o altă versiune a poeziei lui Rimbaud, apărută în volumul "Din poezia de dragoste a lumii" (1965), de Maria [...] | Citeşte tot comentariul

Atelier literar

când am scos fila din maşină
s-a dovedit a fi un goblen viu
din al cărui adânc
un om cu barbă roşcată
îmi făcea semn
să trec în barca lui

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ştii că arătai bine
Cu peruca ta, roşcată,
Nimeni nu a râs de tine
Când te-a văzut deghizată.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan îmi spui tu mie,
Eu – roşcată îţi spun ţie,
Dar, crede-mă pe cuvânt:
Prinţul tău fidel eu sunt!

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu părul de foc

Te port în suflet şi în gând
Oare unde eşti acum
Plâng şi mă gândesc
Oare de ce te am lăsat să pleci...

Te-am trimis pe uşă afară
N-am realizat ce pierd
Un suflet cât o comoară
Un zâmbet superb
Eşti regretul vieţii mele...

poezie de Valentin Zaharia (16 iunie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea este roşcată,
O bombonică răsfăţată
Şi şefa sufletului meu,
Păpuşă dulce, tot mereu...

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbunul

Peşte mic, pătat roşcat,
E gustos, fin, delicat.
La romani mâncau barbuni
Doar cei ce erau tribuni
Şi doar marea nobilime,
Nu erau pentru prostime.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eticheta

Dragele mele,
Frumoase fete,
Roşcate, blonde şi brunete,
Voi căutaţi băieţi cu etichete,
Şi nu îi vreţi pe cei ce vă iubesc.
Vă obsedeză
Doar cei cu haine scumpe din înalta clasă...
O viaţă aveţi!
Ah, ce scurtă viaţă...
Iubeşte omul, nu iubi o zdreanţă!

poezie de Aurel Rapa (14 iulie 2013)
Adăugat de anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu s-a terminat nu

alimentarea cu generaţii
te văd răsucind
un maţ, unplug, frumos, cu pateu -
or
gan cu o vechime mai mare
decât bastonu lui dumnezeu (?!) -
nu
se mai termină: te mai te
rorizează acele roşcate scu
late aripioare de pevece

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!