Poezii despre barbă și păr, pagina 2
Balada zilei de luni
Nici o minune-n târgul ațipit
pe dealul sur de la-nceputul lumii,
dacă e luni miroase-a lâncezit
torcând la părul blond al săptămânii
dacă e luni comerțul stă închis
și cumperi pâine de la frizerie
în urma unui tragic compromis
care milenii încă o să ție
dacă e luni am barbă și nu ies
de sub cearșaf nici să mă pici cu ceară,
melancoliile-mi dau ghies
și gândurile negre mă-mpresoară
dacă e luni mă sinucid un pic
cu lacrimile tale de cucută,
sub șoldurile tale de-arseníc
dacă e luni visez o fată slută
[...] Citește tot
poezie de Cristian Bădiliță
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generația în blugi
Generația-n blugi pleacă astăzi cuminte,
Contingent exilat în aduceri aminte,
Suntem primii pletoși din modernele vremuri,
De folchiști și bărboși preferând alte genuri.
Am crescut preafrumoși lângă Roșu și Negru,
Cu chitara în spate și adidas integru,
Printre Foenicși și Bitălși deschizând nouă cale,
Noi cu blugi prespălați și jargoane speciale.
Ce rămâne nu știm, intrebăm câte-un miel,
Filozof ce-a scăpat din pascalul măcel,
Pe Șeicaru, Socaciu, sau pe Mircea Vintilă,
Rămâne acest căntec și prea puțină milă.
Prin republici cazone, rând pe rând în tăcere,
Luăm repauz din frontul canonadei severe,
C-am albit prematur purtând plete acerbi,
Generația-n blugi cu nebunii superbi.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-or dărâma, bisericuță veche
Te-or darâma, bisericuță veche
Și ziduri noi și drepte-or să ridice,
Căci cele vechi s-au cam plecat de vreme
Și cărămizile-au pornit să pice.
Clopotul de-un sfert de veac aproape
Strâmbatu-s-a și gata e să cadă,
Clopotnița cu trepte putrezite,
În care ne urcam cu toți, grămadă.
Altarul mic, întunecat și rece,
Acuma plin de fum și de miresme-i.
Dar mâine îl vor dărâma zidarii,
Să facă loc mai larg catapetesmei.
Într-un ungher uitat de toți, vor pune,
Grămadă, învechitele-ți icoane
Și altora, din alte țări aduse,
Le-or atârna inelele-n piroane.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nereida de serviciu
Nereidele prin cântec luna-ncearcă să o culce
În afund de mare unde somnul este lin și dulce.
Un șirag de stele varii stau cuminți în așteptare
Rândul să le vină iute la cântări și desfătare.
Mateloți bărboși și tainici ce au marea singur viciu
Îi adoarme veșnic trează, nereida de serviciu,
Cea cu brațe marmoreene și cu glas catifelat
Ce-ntre sâni și între plete le așterne moale pat.
În afund de mare unde somnul este dulce, lin
Nereidele prin cântec mă îmbie ca să vin.
Din capcana ademenirii ies în necuprinsul larg
Când din mare roșu-soare se înalță la catarg.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalips
Soarele urca pe cer, ca să dea țâță vieții.
O, vis eroic, în care se făcea că-s dus tinerește de iapa mea de vânt, prin nedreapta cumpănă a veacurilor, ca să culeg diademele, să sfărâm țeste, să rup măști, să zdrobesc boașe, să topesc terezii, să dobor idoli; apoi, în nenorocita prăpastie în care nu catadicsește să privească ochiul trufaș, să sun din trâmbița vestitoare, să zgâlțâi prostia neamurilor înrobite, să retez inelele de la glezne, să înalț frunțile, să cioplesc un chip omenesc în fiece tufă de păr și de barbă, să slobozesc roșcata ciocârlie închisă în colivia dinților, și să clădesc din juguri o scară, pentru ca, pe splendida catastrofă a tiranilor turtiți ca niște broscoi-martiri, care până atunci trudiseră icnind aidoma unor vite de povară, să surâdă, sub aripile de vultur crescute pe umerii lor, în beatitudinea unui soare nou!
Bate cineva la ușă.
Deschid.
În prag, oribila Realitate îmi aruncă în obraz râgâielile ei batjocoritoare.
poezie clasică de Saint-Pol-Roux din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred copiii noștri într-o minune?
Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.
Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii extaz si încântare ,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii
Ne invadară ample nostalgii
Ca un diluviu fluent de emoții
Din imagini sau din amintiri
Cu dedicație de la înaintași
Sau strămoșii plecați dintre noi
În mod haotic dar și insistent
Nostalgii cu barbă și cu plete
Nostalgii cu aripi și petale
Cu zbateri tumultoase prin văpăi
Ne dau ocoluri și ne fac tumbe
În spații proxime sau adiacente
În bătături sau în prim planuri
Stau la sfat apoi încing o horă
Amplă întinsă și duioasă horă
Pe modelul unei galaxii imense
Provoacă evocări sacre și suvenire
Doruri armonice duioșii impozante
Nostalgii terestre nostalgii astrale
Expresii angelice de anvergură.
poezie de David Boia (7 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știai că lupii ucid de plăcere?
Când doar copitele
nisipul fin al plajei
îl mai aruncă-n mare
și-un soare desuet
discret îmi bate-n geam,
păscută-s de nesomn
și în cenușă,
amurgul clar îmi dojeneam.
Un lup stingher
clar, colții și-i împlântă
în visul meu
care-și îndreaptă pașii
spre niciunde,
și în durerea umbrei
ce avid mă soarbe
nisip de plajă,
pe veci voi rămânea!
În tropot viu,
și-n colț de lup
mă regăsesc,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul safirelor
Se tem cocorii de-orizonturi drepte,
Se tem copiii de un zmeu înalt,
Se tem părinții. Cine să-i aștepte,
Cu mâna-ntinsă către celălalt?
Atât a fost! Un episod tâmpit
Din viața patrupedelor terestre,
Cu botul sângerat și umezit,
Se scurg în ploaia verzilor ferestre.
Și urci cu fiecare pe un deal,
Ca mai apoi să-ncerci să îl cobori
În mijlocul pământului real,
Unde nu suntem decât muritori.
Și târâi umbra netedă și albă
Ca pe un sac din care nu mai ai
Puterea să-ți apropii până-n barbă
Femeile cu părul lor bălai.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre barbă și păr, adresa este: