Poezii despre barbă și religie, pagina 2
Curcubeul iese și zboară
Stelele sclipesc în măreția
Viselor de aur fâlfâind în sân,
Proorocul perorează-n barba
Unui zâmbăreț preot bătrân.
Spinarea caselor tămâiază cerul
Cu fumuri ușoare, pudrate;
La icoane fetele se roagă
Timpului cu gesturi ondulate.
Se desăvârșesc închipuirile și
Primăvara deschide ușile-n larg,
Curcubeul iese și zboară
Spre inima omului drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jalbă futilă
Prințesă! Gelozia-mi pe Hebe se abate
Cum stă pe ceașca care tu buzele îți moi.
Mă-aprind, dar din păcate n-am rang decât de-abate;
Pe Sèvres însă-aceștia nu-s zugrăviți nici goi.
Cum nu cânt nici cățelul bărbos, tot din păcate,
Nici rujul, nici pastila, nici tandrul joc de doi,
Și cum mai știu că dulcea-ți privire ți-o despoi,
O, blondă, pieptănată de o divinitate.
Numește-mă - Prințesă, al cărei râs plăpând
Pe mieii-n turme, gingaș, domesticiți, păscând
Și behăind spre-nalte deliruri pastorale,
Ca să mă zugrăvească Amorul, pana-i lungă,
C-un fluier într-o mână și dormitând la strungă -
Numește-mă păstorul surâsurilor tale.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descompunerea obiectului
Deci, descompunerea obiectului cu pricina,
Din obcina Moldovei, ca și metaforizarea
Din comuna Mazărea, nu au fost niciodată,
Nici ciudate, dorințe împlinite în plină splină,
Un camion se oprește brusc și geamurile din el
Cad pe asfalt, cioburi multicolore, fluturi reci,
Doamne, vitraliile, zise habotnicul, cu barba
Lui Lev Tolstoi, carele era mare șmecher,
Îngeri cu aripi uzate cădeau pe chelia profesorului,
Cineva îl prinse pe unul de picior, credea că e Dumnezeu,
Nici vorbă, un cerșetor puțin afumat se instală pe umerii
Profesorului, ca în povestea lui Sindbad,
Eu am fugit de la locul dezastrului,
Am pierdut lecția de descompunere a obiectului
Carele ar fi chiar viața însăși, draga de ea.
poezie de Boris Mrian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Helium-3
... Dublin, Londra, Paris, Craiova
Moscova, Tokio, Sydney, Phenian
cine mai face agricultură-n Moldova
când la New York s-au mutat legiuni de țărani
cumpără cei rămăși pătlăgele turcești
și căpșune crescute-n pustiul Negev
vinuri din Cili, pâine din grâne rusești
mere din... de-amu nici nu mai întreb
ce produce Moldova și de unde vin bani
ca să aibă să fure gașca lui plaha.?!
-îi trimit înspre casă tot aceiași țărani
de prin kvebec - Reikiavik cu leaca
vin dolarii la casele astea de schimb
cursul lor mereu crește și scade abrupt
după cel mai privat și mai dur algoritm
care nu se mai satură sânge de supt
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred copiii noștri într-o minune?
Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.
Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii extaz si încântare ,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până-n steaua înserării
Joaca noastră este joacă;
Tu ești luna, eu pământul,
Torsul tău nu-i doar o coastă,
Tu ești muza, eu cuvântul.
Dacă- ar fi în Mariane
Să- ti pun trupul luminos,
Aș învârte- n galaxie
Câinele- n gura de os.
Stikere aș pune- n facebook
Și- un surâs de curcubeu
De s- ar scutura toti merii
În barba lui Dumnezeu.
El ar arunca cu mere
După mine, după tine.
Noi, copiii Lui, am fi
Purtători de noi destine.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-or dărâma, bisericuță veche
Te-or darâma, bisericuță veche
Și ziduri noi și drepte-or să ridice,
Căci cele vechi s-au cam plecat de vreme
Și cărămizile-au pornit să pice.
Clopotul de-un sfert de veac aproape
Strâmbatu-s-a și gata e să cadă,
Clopotnița cu trepte putrezite,
În care ne urcam cu toți, grămadă.
Altarul mic, întunecat și rece,
Acuma plin de fum și de miresme-i.
Dar mâine îl vor dărâma zidarii,
Să facă loc mai larg catapetesmei.
Într-un ungher uitat de toți, vor pune,
Grămadă, învechitele-ți icoane
Și altora, din alte țări aduse,
Le-or atârna inelele-n piroane.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul potirului
Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.
Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de sculptat nuduri
NU Deruta privirile înfiorate
NU Damna impunerea nemișcării
NU Desface coapsele astfel ca arta să devină poftă
NU Dansa hormonii în jurul daltei
NU Duce frumusețea înspre extaz
NU Dormita de plictiseala expunerii
NU Dramatiza tulburarea ascunsă a sculptorului
NU Deochea vrerea lui de a te dezbrăca și de piele
NU Declara cine știe ce banalitate casnică
NU Dalta, ci privire-ți mângâie formele perfecte
NU Delta-ți miraculoasă îl seduce pe artist
NU Diavolul ți-a scos în cale bărbosul din Hobița
NU Dumnezeu te-a întins ca un semn de întrebare
NU Dominișoară duioasă și damnată Desirée
NUD...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire divină
Ai reușit tu oare să îți închini aripile
Către trupul meu topit?
Și mi-ai atins tu ochii, când m-ai făurit?
Ai stat tu lângă mine și mi-ai cioplit în Rai
Un loc, odihnă sfântă și nu vrei să mi-l dai?
Ai refăcut în legi sclipirea de-ajutor
Și mi-ai întins destinul prin suflul într-un nor?
Iar eu drept mulțumire de barbă-ți mă agăț
Și nu văd că te doare căci tot mai sus mă-nalț
Tu ca un tată Sfânt de-a pururi
Mă iei și-apoi mă liniștești
Și-n noapte să nu-mi fie frică
Tot câte-un înger îmi arăți
Iar eu copilă fiind în toate,
M-agăț din nou de barba Ta
Și pân' la urmă dormi pe scaun
Cu măna-mi mică-n Măna Ta.
Ce lucru să-ți aduc ca jertfă?
Îți dau chiar tot ce am, ce vrei
Căci știu că undeva în ceruri
[...] Citește tot
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre barbă și religie, adresa este: