Poezii despre biserică și iubire, pagina 2
Pruncul
din bătăile de inimă
am zidit o biserică
în deschiderile de pleoape ale universului
ne descălțăm de gânduri la intrare
pășind pe trepte de lumină
destrămând întunericul lumii
ne naștem din lacrimi de iubire
în țipătul primului cuvânt rostit pe pământ
creștem cu fiecare clipă a Înălțării
pe trepte către cer
clădim alte biserici de iubire
în jur, în noi
legănând în brațe pruncul vieții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru iubire
mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune și lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire ești ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi și întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morții
Iubire-nufăr de porțelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
și mă întrb:
- pentru cine se naște iubirea?
- Pentru OAMENI!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii mei
Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Și-mi plac colindele și Sântamaria.
Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Și eu evoluând, între ele, Irod.
Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri și uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi aninată vuire.
Anii mei, lunile și zilele mele,
Frați și surori cu viața, cu amintirea
Merg către unde? Și vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vitralii de sânge
Îmi țin gândurile în palmă
și le dau grăunțe
apoi le arunc pe turla bisericii
Cioburi de glas se sparg de dale
și le șterg cu fire de cer
iubesc ceea ce nu știu
Și mă cobor pe vitralii de sănge
îngerii au uitat să cante
s-au întors în zăpađă
Decor de alb înnegrit
cade în falduri pe pereți
miros de tămâie ating
Nu vine nimeni să ia anafură
nimeni nu o aude cum stă lângă cutia milei
eu tac în pustiu
[...] Citește tot
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir
La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăsește mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Și fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu și e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aș face cimitir de cimitire...
poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
Sa fii vesnic frumoasa, buna si blanda... MARIA!!
Sa nu iti ascunzi gândul cu glasul... ci sa fii autentică și sinceră...
Să-ti clădesti copiii și sa impletesti în ei Cerul!
Să-ți zidești, să-ti întregești și să-ti sfințești barbatul, aproapele... iubindu-l... cu iubire sfanta...
Sa infloresti Biserica...!!!
Să-ti faci casa sa straluceasca...!!!
Si nu uita... esti atat cât te dăruiești... Ești atât cât asezi pe altarul iubirii...!
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea copiază arta
Urmând
una
din
directivele liricii
Anei
Blandiana
Pârinții mei
(mama în special)
M-a(u)
răsturnat
direct
din mormânt
în
leagăn
Și astfel
în
copilărie
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Comploturi subtile
Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toții subjugați de o mână
pentru tine
nu există monștri, numai Einstein și orhidee
nu-ți ridici ochii nepedepsit
către o zeiță
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ție doar o moarte ți-e rezervată
există o lege: întunericul se învață cu lumină
o lume care râde și plânge printre subtile comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariție
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naște puterea
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, iubirea
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat.
Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem antagonic
Bărbatul calcă peste cuvinte
purtând bocanci înțintați.
Scrâșnind din gânduri
cioplește cu barda
crucea metaforelor
condamnate la povara agoniei lui.
Bărbatul iubește Femeia
precum iubește Hristos biserica
fiindu-i călăuzitor
și mântuitor în toate,
îmbrățișând-o cu pașii lipiți de ai săi.
Femeia pășește alin printre simțuri.
Frivolă,
posedată estetic,
filigranează tandru,
dureros de încet,
fiecare nufăr așezat în neant.
Femeia iubește Bărbatul
cu patima apei,
[...] Citește tot
poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre biserică și iubire, adresa este: