biserică şi suflet

Vînt de toamnă

E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum şi de răşînă,
Şi oamenii, de ceruri beţi,
Se leagănă-n stihare de profeţi.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce omenirea-n poală,
Şi pipăitu-i neted, de atlaz,
Pune găteli la suflet şi grumaz.
Pietrişul roşu, boabe, al grădinii,
Îi sînt, bătuţi şi risipiţi, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
În care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele- amintirilor,
Şi-n fluierul de sticlă al cintezii
Se joacă mîţele cu iezii.
Deosebeşti chemarea pruncului în vînt
Cîntată de o voce din pămînt.
Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prunc
Şi sorcova luminii în braţe i-o arunc.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte poştală 1

Sus, lângă Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt şi ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Şi nu există Sud.

Braşovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Şi orgi dogite-n gât.

Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Şi-aş vrea să plec, nu pot să trec,
Şi te aştept în van.

N-am să revin, n-ai să revii:
Munţi mici, munţi mici şi trişti...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exişti.

poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atâta primăvară...

E atâta primăvară-n jur
că simt şi eu că înfloresc
şi-n loc să fiu mai fericită,
la alte lucruri mă gândesc...

Dar, astăzi vreau să fiu altfel,
la rele să nu mă gândesc,
să merg către Biserică
şi sufletul să-l liniştesc...

Numai alăturea de El,
vom căpăta nădejde-n viaţă,
iar viaţa noastră ne va fi,
o luminoasă dimineaţă!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lydia Humphrey

Du-te, vino; du-te, vino la şi de la biserică,
Întotdeuna cu Biblia sub braţ,
Până am îmbătrânit şi mi s-a albit părul;
Necăsătorită, singură pe lume,
Găsindu-mi fraţi şi surori în congregaţie,
Iar copii în biserică.
Ştiu, unii râdeau de mine şi mă credeau ciudată.
Cunoşteam sufletele de ulii care zburau sus pe cer în lumina soarelui,
Deasupra turlelor bisericii, luând biserica în râs,
Dispreţuindu-mă fără să mă fi văzut.
Însă, aşa cum aerul din înălţimi era dulce pentru ei,
Aerul din biserică era dulce pentru mine.
Era viziunea, viziunea, viziunea poeţilor
Într-o formă democratizată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descompunere

Vitraliile bisericilor se sparg
când urletele claxoanelor
se trântesc de marginea drumului
peste care se apleacă oamenii

Trosnesc capacele canalelor
ţâşnind gheizere în putrefacţie
iar sufletele se descompun:
în chip profan, haotic, demonic

O tricicletă se opreşte
Tăcerea adoarme pe străzi
Oamenii se întorc spre casele albastre
şi dispar din peisajul sfâşiat.

poezie de Emanuel Iavorenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu ce este-afară,
Nici câtă-ntunecare e-n suflete
Şi-n inimi...
Doar Dumnezeu răsare
Pe cerul vieţii mele –
O literă de stea
Ce este far şi taină
Pentru iubirea mea.
Nu ştiu, sunt îngeri care,
Prin suflete aleargă,
Nu ştiu, iubirea voastră,-ntregită-i,
Ori beteagă.
Ştiu doar că mă-ncunună
Cu mirt şi cu lumină,
Ca pe un vis de ceară, biserica divină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am intrat în casa ta... (La inaugurarea Bisericii Baptiste "Harul")

Azi am intrat în casa ta
Să-ţi aducem iar prinos,
Căci noi suntem întotdeauna,
Veşnici fraţi întru Hristos.

Îi mulţumim lui Dumnezeu,
Şi-avem în suflet bucuria,
Căci El, e cu noi mereu,
Dându-ne speranţa şi tăria.

Vom fi mereu în rugăciune,
Pentru a slăvi numele tău
Şi cu adâncă plecăciune,
Avem un singur DUMNEZEU.

Te rog să fii Doamne cu mine,
Tu fiind ce este mai frumos,
Care-mi faci zilele senine,
Mie şi fraţilor întru Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (28 octombrie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tennessee Claflin Shope

În oraş, eram unul din stocul celor luaţi în râs
Mai ales de oamenii de bun simţ, după cum îşi ziceau ei –
Dar şi de cei învăţaţi, ca preotul Peet, care citea în limba greacă
La fel de cursiv ca în limba engleză.
Şi asta pentru că în loc să vorbesc despre piaţa liberă
Ori să predic despre o formă sau alta de baptism,
În loc să cred că eficienţa unei acţiuni
Este legată de faptul că cineva îţi iese în cale cu o găleată plină
Sau că ai ridicat cuiele găsite pe drum în maniera corectă,
Sau că ai privit la luna nouă peste umărul drept,
Sau că reumatismul se poate vindeca folosind sticlă albastră,
Eu am crezut în independenţa şi salvgardarea propriului spirit.
Înainte chiar ca Mary Baker G. Eddy
Să fi început ceea ce ea a numit ştiinţă, Biserica lui Christos-Scientistă,
Eu îmi luasem masteratul în "Bhagavad Gita";
Îmi vindecasem sufletul
Înainte ca Mary să se fi apucat de vindecat trupuri pe calea sufletului –
Pace tuturor lumilor!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru iubire

mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune şi lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire eşti ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi şi întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morţii
Iubire-nufăr de porţelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
şi mă întrb:
- pentru cine se naşte iubirea?
- Pentru OAMENI!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!