Poezii despre chelie, pagina 2
Descompunerea obiectului
Deci, descompunerea obiectului cu pricina,
Din obcina Moldovei, ca și metaforizarea
Din comuna Mazărea, nu au fost niciodată,
Nici ciudate, dorințe împlinite în plină splină,
Un camion se oprește brusc și geamurile din el
Cad pe asfalt, cioburi multicolore, fluturi reci,
Doamne, vitraliile, zise habotnicul, cu barba
Lui Lev Tolstoi, carele era mare șmecher,
Îngeri cu aripi uzate cădeau pe chelia profesorului,
Cineva îl prinse pe unul de picior, credea că e Dumnezeu,
Nici vorbă, un cerșetor puțin afumat se instală pe umerii
Profesorului, ca în povestea lui Sindbad,
Eu am fugit de la locul dezastrului,
Am pierdut lecția de descompunere a obiectului
Carele ar fi chiar viața însăși, draga de ea.
poezie de Boris Mrian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine anul, trece anul
Vine anul, trece anul
Toată viața vânez banul
dacă reușesc. Și mâine
Mai cumpăr o pâine
Iedera din Valea Lungă
îmi trăgea pe cer o dungă
La capătul podului ciclopii
plecaseră la vânătoare de dropii
de la început până la sfârșit,
am albit, am chelit
Tobe la momentul fast
meniscul lui Metafrast
Urletele de hienă
ne sosesc printr-o antenă
necerută, nechemată
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horă de băieți
Într-o țară care-a fost
Era mare cel mai prost.
Bi-ba, ba-ba,
Li-ba, la-ba.
Țara unde-i bun tutunul
Avea proști unul și unul.
Bi-bo, bo-bi,
Ri-bo, ro-bi.
Cine-oleacă-avea de cap
Și-l punea după dulap.
Hu-hu, bu-hu,
Bu-hu, hu-hu.
Pentru că omul cel mare
Se-alegea după picioare.
I-ha, ba-ha,
Ba-ha, i-ha.
Umblau solii prin norod
C-un carâmb și-un calapod.
Lu-la, la-lu
Vi-va, va-lu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O furnică
O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vișinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept niște crăci.
Mărunțica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.
"Un' te duci așa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greșești și-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției - cu dragoste
Dacă m-aș lua după dogmele masculine
Și aș face doar ce este m-ai ușor
Nu ar fi trebuit să mă leg de tine
Mi-ar fi fost mai ușor să zbor
Dar am fost suficient de agreabil
La dragostea pe care ți-o port
Să fiu de la început capabil
Să te privesc ca pe un suport.
Nu este o simplă încăpățâre apucată
Și nici rezultatul unui stupid pariu,
Am ales o cale complicată
Deorece sunt suficient de viu.
Te iubesc în felul unui trăznet
Cu alternanța unui curent alternativ
Atent la fiecare foșnet
M-am transformat în șotul adjectiv
Știu că îți este greu și ție
Cu felul meu ciudat de a fi,
Dar cine a făcut calviție
Și pe cine îl vor cita biografii.
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul părului cărunt
Un păr cărunt, nu e o garanție
Că ai un dram de minte-ascuns sub bască,
Ci doar un smoc, sortit să dovedească,
Că vremea a săpat la temelie.
Cum un măgar nu o să-încărunțească
Și unii poartă cu succes chelie,
Un păr cărunt, nu e o garanție,
Că ai un dram de minte-ascuns sub bască.
Femeile, în noaptea cea târzie,
Tot speră, cu răbdare îngerească,
Bătrânul leu din tine să renască
Și nu motanul cu vasectomie...
Un păr cărunt, nu e o garanție
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinarul...
Vântul șuieră prin stuf
Și-o rață-n zbor măcănește,
Dinspre crâng se-aude-un ciuf,
Cântă trist, dar nu cobește!
Cum spun superstițioșii
Ce-i ucid pe unde-i prind
Și-apoi fac pe credincioșii,
Candele mereu aprind!
Vântul șuieră pe lac
Valului albindu-i creasta,
Dar la broaște nu-i pe plac,
Iute-n apă... și-ascund țeasta!
Mai mult mi-ar conveni mie,
Vântul să-mi umble prin plete,
Dar păcat că am chelie
Și că-mprejur nu sunt fete!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apostrofe la lună
"Per amica silentia lunae..."
Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul,
Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul,
În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate
Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate!
Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur,
Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, -
Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea tristă,
N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă?
Sloi de-argint ce se topește în azurul dimineții!
Veșnic te-au iubit amanții, veșnic te-or cânta poeții
Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare,
Dar tu vei rămâne veșnic rece și nesimțitoare.
Apariție banală ca un fund de farfurie!
Talere cu două fețe! Cap de monstru fără trup!
Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie!
Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup!
Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de argilă
Și atâta suferință, - fără să te stingi de milă?
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Păsările au zguduit zarea pentru a face plajă
Unde soarele învață să doarmă cu fața spre noi.
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Peste suflete sfinte, peste crucile puse-n noroi.
Tata râde-n adânc, mă-ntreabă dacă Unirea-i făcută,
Dacă nopțile sunt luminate de chelia lunii.
O cârtiță sătulă de ierburi, acoperite de tristețe,
Îi face galerii pe coasta unde au rădăcină prunii.
Troița numără lacrimile adânci și uscate,
Crucea îi șterge nasul plimbat prin uitate cimitire.
Tata mă întreabă dacă pe 1 Decembrie
Pot să-i aduc o cocardă tricoloră ca amintire.
Aprind o lumânare, o așez pe tăișul de coasă,
Să văd pasărea nopții care se ouă în lacrimi, acasă!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția secetei
O pârlie și-o pălie
Vorbeau cu Sfântul Ilie:
Ce ne facem noi, bădie
Că vin zile de urgie?
Scărpinându-se-n chelie
Le-a răspuns că nici nu știe
Dar se va ruga să fie
Secetă ca prin pustie
Până la Sfânta Marie
Va sta ploaia la cutie
Sus în cer, iar pe câmpie
Nici un fir de păpădie.
Una râse din prostie
Cealaltă de bucurie
Că-i va fi curând soție
Unui om de omenie
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chelie, adresa este: