Poezii despre chimie și timp, pagina 2
Tridimensional
să fiu poet?
compoziția chimică a necunoscutului-
mă întind în palma minții
următorul pas se întrevede
(in cele ce urmează pasul)
timpul s-a oprit căci toate cele ce-s divine
doar se verifică prin viteza ceasului ales
să fiu poet?
încă zeii (nu) se află
nici în casele lor împărțite-n cardinale
rai nu a existat prin spaima iadului iubit
(judecată pentru toti!)
nimic nu-i fără lege...
alterez spațiul dintre timpi
dimensiunea putredă a universului
succesiunea ireversibilă a unui suflet
doar conjuncția unui fenomen
încă (zeii)
salvează visul visătorilor visați
se plimbă printre noi.
poezie de Alexandru Barcanescu (27 iunie 2015)
Adăugat de Alexandru Barcanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SIDA ca o pandemie
CUM SĂ EVIȚI FRICA DE MOARTE PENTRU CĂ EPIDEMIA ESTE ACOLO
E foarte ușor să eviți un virus, dar este foarte greu să eviți frica în tine
- Nu, nu, nu. Oamenii vor muri mai multă de frică decât de epidemie.
Niciun virus din lumea asta nu este mai periculos decât frica.
Înțelege acea frică, altfel vei deveni un cadavru înainte să-ți moară corpul.
Atmosfera înfricoșătoare pe care o simți în aceste momente este nebunie colectivă.
Asta s-a întâmplat de o mie de ori și se va repeta.
Dacă nu înțelegi psihologia umană și frica, conștiința ta poate fi complet pierdută.
Nici nu vei ști când ai pierdut controlul.
Așadar, frica te poate determina să faci orice.
Fii atent. Nu te uita la știrile înfricoșătoare.
Nu mai vorbi despre epidemie.
Repetarea aceluiași lucru mereu și mereu este autohipnoza.
FRICA ESTE UN TIP DE AUTOHIPNOZĂ.
Cauzează schimbări chimice în organism.
Și dacă o menții mereu și mereu, poate provoca o schimbare chimică
atât de toxică încât te poate ucide.
[...] Citește tot
poezie celebră de Osho (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profa
Profa de geografie
vine cu părul pădure
și catalogul
sub formă de Câmpia Panonică,
ne varsă niște fluvii
prin oceanele minții,
desenează curcubeie
deasupra Ceahlăului
și ne trece prin strâmtoarea Gibraltar
cu grijă,
să nu ne udăm
picioarele de cretă,
după 50 de minute de plimbări
prin mapamondul transpirat
de cețuri chimice (oh, nu,
asta e altă materie!)
profa se-mbracă în
Poiana narciselor
[...] Citește tot
poezie de Ion Țoanță din Rezervația de himere (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel
altfel a venit culoarea zilei
din cercul înghițit de șarpe,
nunta chimică și-a transferat elixirul pe inima lucrurilor,
fețele realului s-au zbuciumat
și doar una absentă din cărțile vechi
a dăruit puterea de a fi în ochiul căzut
printre pașii de îngeri.
seara întârziată a îndesat verdele pădurii
în spațiile închise aflate-n surpare.
am ascuns mâinile la spate când a trecut răcoarea
peste arsura cu doldora de săgeți.
copacii au făcut zid,
hotelurile albe s-au clătinat ca o părere
și-n locul pictat de natură, deodată nu mai eram.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții sublimate
mai trece o seară cu frecții și masaj
pe cer luceafărul strălucește stingher
cuget profund la chimia luminii ca miraj
e sensul izbăvirii mărturisit de cer.
caut extazul primăverii renascente
să traseze biruința asupra bătrâneții
Cristos se revelează printre sentimente
triumf sublim, suprem asupra vieții.
iubirea demiurgică îmi este aproape
cerul luminos îmi brăzdează câmpul
pământul e scăldat de minunate ape
geografia surâsului înseninează chipul.
miracolul învierii se transferă-n horoscoape
rapsodia vieții mele iar o fredonează timpul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce et decorum est
Încovoiați sub pânzele de cort, ca niște bătrâni cerșetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânați de flama napalmului, de gloanțele miilor de trăgători,
Ne târam sleiți înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărșăluind în somn. Mulți își pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau șchiopătând, plini de sânge. Orbiți; schilozi și reumatici.
Beți de oboseală; surzi până și la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărșăluind, mărșăluind istoviți și-apatici.
GAZ! Iute, băieți! valuri de mișcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măștile-n ultima secundă,
Însă cineva țipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măștii aburită,-n lumina zilei verde crud
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.
De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Și-l văd cum țipă și cum din șanț întinde mâna, sufocat.
Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coșmar, ai putea fi
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profa
Profa de geografie
vine cu părul pădure
și catalogul
sub formă de Câmpia Panonică,
ne varsă niște fluvii
prin oceanele minții,
desenează curcubeie
deasupra Ceahlăului
și ne trece prin strâmtoarea
Gibraltar
cu grijă,
să nu ne udăm
picioarele de cretă,
după 50 de minute de plimbări
prin mapamondul transpirat
de cețuri chimice (oh, nu,
asta e altă materie!)
profa se-mbracă în
[...] Citește tot
poezie de Ion Țoanță din Rezervația de himere (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândria carabinei
Un revolver aflat la datorie,
Neliniștit, căta spre panoplie.
Pusese ochii pe o carabină
Subțire-n talie și longilină.
Fiind de felul lui un tip bondoc,
O iubea-n taină, fără echivoc...
Nu-l speriase țeava ghintuită,
Ci mai degrabă-l duse în ispită.
Și cât ai scăpăra un biet chibrit,
Rămase-n admirație, trăznit.
În acest timp, frumoasa carabină,
Având purtări de divă cabotină,
Mândria în picioare i-a călcat,
Că după prima damă s-a luat.
Fiind curtat de mai matura flintă,
Care de multă vreme-l privea țintă,
El, căutându-și sufletul pereche,
Fugi spre ea ca apucat de streche.
Ea știe ce-a făcut, ce i-a șoptit,
Că într-o clipă mintea i-a sucit.
[...] Citește tot
fabulă de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp
Am un dușman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil, fără stop...
Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop-
Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul.
Îl am cu mărturii nenumărate
Pentru distrugerile-mi de proprietate
Vizibile; constrâns din libertate
De-a avea dorințe noi, neexplorate.
Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut;
Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă,
Nu sunt la fel, vorbind aceeași limbă...
Urăsc profund apelativul... A trecut!
Ce schimburi chimice în creier îmi produce
Dându-mi impresia că sunt mereu la fel
- În propria-mi introspectivă d-eternel -
Cu judecata-i crudă și final de cruce.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vida nuda
ca o pânză
ne cuprinsese o ploaie
pe după inimi pe după grumaz
nu aveam loc (sau... timpul se dereglase?!)
să aprofundăm elementara semnificație
compoziția sufletească a reacției chimice
cireșii decretaseră marea încercuire
în lăuntrul lor ca-ntr-o placentă ucigașă
primeam în loc de hrană fructe cu grindină
uriașele pietre renegate de uterul universal
pe propria piele experimentam groaza
boala personală acest beteșug de neam
stigmatul care în sfârșit ne arăta lipsei lumii
la fel de goi cum ne înființaserăm în ea
plecam strangulați
în propriile cordoane ombilicale
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chimie și timp, adresa este: