Poezii despre chimie și timp, pagina 3
Veșnic copilărie
Mi-e frică să mai ies pe stradă
Că-s încă-n infantilitate
Știută, castă, doar de mine
Păstrată cu timiditate
Așa cum cânți o serenadă
În ascuns, de dor, printre suspine...
Am tot aceleași dragi plăceri;
Să zburd gând liber, fără gânduri,
Să mă scald vara în Doftana
Desculț, să simt piatra de prunduri...
Să nu-mi fac temele de ieri...
Să mă pitesc când vine mama.
Și-acum am muzica manie;
Ascult la fel pe Holiday,
Râd, plâng cu el, sunt meloman.
Am dragostea la fel, holtei
Și nu-i cunosc, la fel, chimie,
Un repetent la... timp. Golan
Alerg, m-ascund ca la trei ani,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina curge cu solzi
În frunze de un verde luminos
seva rădăcinilor capătă culoare
în chimia îndumnezeirii din trunchi,
de pădurile se îmbracă frumos
în culori nebănuite.
Întomnarea cu ploi reci, vânturi și brume
dospește năbădăios,
lasă din ramuri căderea liberă
un fel de moarte lividă.
Lumina curge senină și aspră
cu solzi lichizi
prin aerul răcoros și violet
peste o întinderea deluroasă
pregătită pentru o altă înfățișare
cu răbdare de invidiat.
Târziul cu aura somptuoasă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie de toamnă
S-a gătit vacanța mare,
Iată, sună de intrare...
Dar, de ce nu-s toți în clasă
Ce-i cu lipsa ce ne-apasă?
Unde-s duși, e clasa goală,
Fără ei e doliu-n școală...
I-așteptăm, avem răbdare
Până într-o zi în care
Vom fi iarăși împreună
Sus, chiar dincolo de Lună,
Vom avea un loc anume
Fără funcții, titluri, nume,
Prin adâncuri liniștite
Fără supărări, ispite,
Într-un colț ales, frumos,
Cu mărgăritar pe jos,
Cu speranță și lumină
Unde nimeni nu suspină,
Fără greutăți, nevoi,
Dumnezeu va fi cu noi.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco din Visuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepție colectivă
E dreptul adevăr; îs soluții în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?
Ce simplă-i rațiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleași experiențe,
Extrapolate în grup, din simple existențe
Se repetând citatu', în simbolic autor!
E simțul natural, recunoscut genune
Și care-și umple fire călătorind senzații,
Să aprindă neuroni cu certe dedicații...
Specialiști, experți, modeștii fără nume!
Iar natural, natură, imensitate și una,
Nu știe pervertire, minciuni, mistificare,
Că-și apără etern, ce nu cunoaște "moare"...
Doar mașinal respectă același "totdeauna".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagini sub impuls
roua își plânge conturul pe margini verzi
orașe prinse de clopote
și atârnând în dureri alcaline.
dâra albă a melcului
marchează starea dincoace de uimire
cu luciri obraznice.
popasuri pe speranțe pustii
emoții întortocheate când arțarul zburdă prin noi.
din petice de întuneric gândul nu mai cară
înfricoșări ce se ascund sub trecători de timp.
păsări căzute din argint în noi cei doi
dați în lungimea nimicului ce bate din consistențe.
așteptarea scârțâie în uși
cerneala se joacă cu verbe martire.
aproape de mine glezne nude în derivă
prin iarba arsă de umbră în talent și voluptate.
prin gene se strecoară muget de apus
întins de creangă pe creangă.
zări îngropate în cimentul sub talpă.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de august
prin care curge respirația noastră
penetrând spațiile dense ale orașului
e cald /ne simțim molesiți / ca și cum am fi înghițit opium
acum avem viziuni frumoase despre cum va fi moartea noastră
cel mai mult ne place să ne imaginăm că va erupe
un vulcan ca în pompei
cenușa ne va surprinde / pietrifica îmbrățisați în mijlocul unei străzi
dragostea noastră se va evapora ca un compus chimic în aerul
închis în el însuși
/
zile de august fierbinți în care florile s-au uscat la balcoane
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubirea cuvântă
Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Și de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.
Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit și furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Și de-am plâns și de-am râs niciodată n-au stins.
Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne țină de cald când de ger am albit,
Braț la braț ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o șa de pian.
De-aș întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire și-n trăsură-aș urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
piscul iubirii (poemul renașterii iminente)
Ce bine mai era în vara care vine am fost
acolo, să repar un cocor de piatră
arcurile chimice ale dorințelor voastre
i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din
rotulele genunchilor mei
acum totu-i aproape
dar aveți grijă
la ce poftiți cu atâta îndârjire de acum încolo!
În jurul muntelui
pe piscul căruia se-nalță cocorul sculptat de vânt semn
de circulație pus speranțelor în drumul lor spre faptă
erau grădini din cristal
mi-am construit aici un templu cât o lacrimă
pentru numele prietenilor și neprietenilor deopotrivă
pentru iubita și neiubita
pentru numele meu sub toate acestea
pentru anti-numele meu vinovat rostirea răsucită
a unei iertări m-a aruncat în urmă
voi traversa toamna, această ciudată toamnă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie de sărutări și o zi
suflu în buricul degetelor
convins că iarna greu recunoaște
mirosul puternic de portocală
în casa bunicilor sărbătorile vin mai devreme
cineva îmi șoptește din ușă
fragil
și-l văd pe Dumnezeu tânăr
din moment ce nisipul nu poate întări
nici măcar un perete
cred în sânge și-n mesajele din univers
ne urmăresc ființe puternice
atunci când muzica este făcută de-un alb și un negru
suntem în egală măsură orfani
dansăm până trupurile devin transparente
precum dungile unui oftat fac aerul să lacrimeze -
vampir ucis de ninsoare
orice ar spune chimia roșul vinde cel mai ușor
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei
începusem urcușul când...
Bine ai venit, Tristețe-doamnă, să-mi trezești
călcâiul
uitase
ierbile amare, frumoase... și oră ție îți deplâng
împietrirea
cadranul alb, minutarul răscolindu-ți cardinal
prin carne
.................
dintr-o suflare, ca și cum aș fi băut aceste cuvinte,
le-am întins foii!
.................
hei, nu eu
nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi,
nu vă pasc și nici călcâiul amintit nu-l dau
pășunilor străine... de astăzi, aveți
Tristețea păstoriță, ea vă mână,
vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic,
vă tunde și din lână
atât îmi împletește: un brâu și o mănușă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chimie și timp, adresa este: