Poezii despre credulitate și suflet, pagina 2
Inimi nesătule
Sunt inimi care nu mai pot să zboare
De-atâta vreme rea și gust amar...
Își pun naiv peste durere sare,
În loc să-nvețe să plutească iar.
Rămân acolo, înghețate-n timpul
Care le-a stors de râvnă și culoare.
Doar în iubire-i veșnic anotimpul
Cu flori în suflet, zâmbete și soare.
Aceste inimi nu știu, diferența
Să facă, dintre ce-i real sau fals
Și, din păcate, nu au rezistența
De-a-i ține piept trădării într-un vals.
Sunt inimile-acelea imature,
De dragoste nebună nesătule.
Nu se mai satură să nu îndure
Aceeași poftă ce le fac credule.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Democrație
Trăiască gloriosul Kratos!
Aleluia, Demos,
Relicvă stearpă-a Bătrânei Atena,
Himeră a faimoasei metropole de altădată.
Un toast pentru Democrație
Un monument al triumfului guvenării discreționare
A câtorva, aleși de popor,
Nici măcar de o zecime a populației,
Democrație care nu-i pentru femei, robi și copii.
Rușine, Atena, pentru farsa făcută,
Rușine pentru maternitatea ta mincinoasă
Care a adus pe lume-o impostoare,
Un avort numit democrație
Căzut pe capul
Unei lumi încrezătoare și naive.
Ești mândră, Atena,
Că impostoarea trăiește încă?
Te bucuri în adâncul inimii tale
[...] Citește tot
poezie de Surafel Wondim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș... la propriu
E plină lumea de necazuri,
Golită de femei, bărbați
Prin pușcării închiși; din nazuri
De procurori, de juji... legați
Atâți nevinovați spășesc;
Sunt pedepsiți pentru nimicuri
Și-o țară-ntreagă mi-o găsesc
În cumpănă de știri, de plicuri.
... Iar un pungaș, escroc penal
Ce-a păgubit de miliarde
Și-al tău moral și material...
E plâns de hoți de-ai lui, în hoarde.
Ah Doamne, oare acestă țară
-Sau nu ea este vinovată,
E Doamne acest popor- povară
Dreptății-n lume, blestemată?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De... scriere
Sunt parcă incapabil
să mă-nvăț minte
dintre atâtea experiențe;
ce oamenii, tot noi,
c-un implacabil
ce nu se dezminte,
ne facem zilele după pasențe...
doar cum ne pică, aleatoriu,
de-a lua fără de-a da-napoi,
de-a face viața altuia un purgatoriu.
Și mă încred cu obstinență
în fiecare, cu onestitate
crezând că totu-i lin,
decurge de la sine
așa cum trebuie când faci doar bine
și-aștepți returul; o prezență
de minimă moralitate
ce-ar putea preschimba destin...
Câtă, câtă credulitate,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petiție în van
Viața-i de-a dreptul cutremurătoare;
Un cifru fără cheie, de damnat,
Iluzie perpetuă de-un "existat"
Cu care te complaci perfid... până se moare.
Își joacă rolul ilegal chiar de ți-e scris
Și o semnezi c-un nume fără noimă;
Nu corespunde scopului, e-un cânt de doină
De jale... întreruptă de-o credință-n paradis.
E-un echilibru șubred ce-ți procuri
De unul singur printre alții ai tăi, creduli,
Cu toții contractanți, la fel de nuli,
De miliarde de sentințe... fără legi și fără juri.
E cel mai important bun de-un Pământ
Ce nu știe decât de roata-i ciclu;
Născând, murind, tot ce are-ntr-un periplu,
Să preexiste... n-acordând vreun legământ.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muțenia scrisului... "decidia scriptum"
De câte ori nu-ți vine să tot scrii
ce vezi sau ce trăiești;
un mult mai mult decât scenariul...
și nu izbutești,
ori pur și simplu nu ai darul,
ori vrei să-ncepi
și nu-ți revii,
că iese altceva
și nu pricepi;
e vis, aivea?
Se spune "asta-i culmea";
mintea nu-ți redă mereu tot ce percepi
și dezolant renunți
dintr-un păcat
al neputinței,
păgubind-o, lumea...
decrepi,
neîncrezător credinței
de menirea de-a-nvăța s-o-nfrunți;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne-ați înfrânt (După Noi vrem pământ de George Coșbuc)
Creduli, deși erați din foști,
Ce-i drept, prin cap nu ne-a trecut
Că tot furați. N-am conceput
Că ne luați de proști.
Lacomi ciocoi, v-ați luat avânt
Călcând pe sacrul jurământ.
Și-atunci când ați lovit în noi,
Cu taxe și-alte dări purcoi
Și jug ne-ați pus, precum la boi,
Nu ne-ați înfrânt.
Astăzi, de-n fruntea țării stați,
Cu-apucături ca de satrap,
Vrem să vă intre bine-n cap
Că-n funcții cocoțați,
Sunteți că noi un vot v-am dat,
Iar voi lipseați, ori ne-ați sfidat.
Și-ntr-un așa solemn decor,
Văzând că plenu-i dormitor,
În noi, sărman român popor,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degradatori de nație
Trăim perpetuu în rușine
Oh, națiune, biet popor
Condus de-o gașcă; golănime
Politicând interes... lor.
Rămânem prinși tentacular
De-o caracatiță gigantă,
Infipți în ac de-un insectar
De-o vanitoasă... atentantă.
Mă îngrozește-un car de silă
Că-s provenit de-un timp lugubru
De-o neștiință crasă... Am milă
De mine, ex... comunistul sumbru.
Nu-i-ndeajuns că m-am dezis
De putrezimea de prostie,
De lene, pungășii-n permis
Că știința-i bunul... din hoție?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După-amiaza unui faun
Eclogă. Faunul:
Le-aș vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh,
Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduh
Topit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu,
Morman de noapte veche, sfârșește-ntr-un conubiu
De crengi subțiri ce, ele, crâng însuși, spun că eu
Îmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeu
Exsangua greșală a rozelor în floare.
Să cugetăm... acelea de care-ngaimi, sunt, oare,
Aievea, sau fantasma dorințe în desfrâu!
Himere curg, biet faun, cum un albastru râu
Din ochii reci ai celei mai caste: dar secunda,
Cea veșnic suspinândă, spui tu că-i însăși unda,
În lâna ta, a zilei văratice? Nici gând!
În leșinatul aer stătut și alungând
Răcoarea matinală, de-i ține piept, nu-i apă
Pe care, -n murmur, naiul meu vrednic să n-o-ncapă,
Prin tufe revărsând-o-n acorduri; nici alt vânt,
'Nainte ca-n aceste țevi, două, să-l avânt
[...] Citește tot
poezie celebră de Stephane Mallarme, traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Către Silvia, Secretar General în retragere
(la prima suflare)
"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieși din tine însuți.
De a te scoate din minți cumva.
Câte minți? De ce "minți"?
Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinț din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
și transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre credulitate și suflet, adresa este: