Poezii despre cruce și oțet, pagina 2
Nu te-am iubit
Putoareo! Urlai după mine să strâng rufele de pe culme
tocmai când jucam șeptică
și era gata să câștig.
Mereu îmi stricai bucuria,
mereu aruncai zoaie pe gură.
Te-aș fi legat cu sârmă ghimpată
du-te dracu
mormăiam în gând
apoi, cum face toporul spărturi în lemne:
-bine, bine, hai că vin!-.
Se întorsese de nu mai știu unde o zi de martie
cu iz de bălegar și narcise
tu aveai limba coclită
și părul cărunt
gâfâiai și pământul
era ca o groapă nesăpată.
Noaptea te mai găsea pe această lume, respirând,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La casa de nebuni
Tăcând, c-un, semn opresc trăsura:
Tăcut mă sui. Alt semn mai fac,
Plecăm făr-a deschide gura.
Birjarul, eu și caii tac.
Căci dobitoacelor cu minte
Degeaba le mai ții un spici,
Când ele fără de cuvinte
Pricep mai repede un bici.
Vreau să vorbesc, dar cu nebunii
În falansteru-n care unii
Sunt mari poeți și mari tribuni.
Deci: hai la casa de nebuni!
Îmi iese doftorul.Dă-mi pace!
Cu cei mintoși eu n-am ce face,
Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita:
Venit-am nu la dumneata...
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cruce și oțet, adresa este: