Poezii despre devenire și viață, pagina 2
Cursă
Mai departe de moarte, mai departe de viață,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Și cursa continuă.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața te învață
Viața te învață întotdeauna cum la răutăți să devii imun
Și să-ți vezi de-al tău drum indiferent de ce alții îți spun.
Cum să rămâi puternic și rapid să te ridici,
Cum să zâmbești chiar dacă în suflet ai sute de cicatrici.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El
nu are asemănare și
nici formă
nu moare
dar are
trecut prezent și viitor
înlăuntrul unui punct
desăvârșit
urmează propriile mișcări
nedespărțit de sine
devine artera
prin care
curge viața
spre alte simțuri nelocuite...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai din iubire și de dorul ei devii poet.
Numai din iubire și de dorul ei devii discret.
Numai din iubire și de dorul ei trăiești sperând.
Numai din iubire și de dorul ei visezi cântând.
catren de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și toamna crește...
Tu taci, și visele uscate
În cioburi galbene se sfarmă,
Sub talpa ochiului tomnatec,
Trecutul îți devine armă.
Tu taci, și vântul te deschide
În chihlimbarul străveziu
De umbre viața se desprinde
Și toamna crește în pustiu.
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mona Suciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria vieții
dacă la început liniile
erau
linii
punctele
puncte
odată ce te-au conturat
au devenit
"tu"
acum
dacă aș șterge o linie
dacă aș șterge un punct
ai fi
"tu fără o linie"
ai fi
"tu fără un punct"
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroul
Eroului necunoscut
I-au pus schije
În loc de aripi
Și gloanțe
În loc de talismane
Așa ca să-l tragă
Pe linie moartă
Dar el străbate
Timpuri imemorabile
Așa ca să trăiască
Veșnic printre noi
Căutând pacea în suflet
A ieșit din anonimat
În cuantumul vieții netrăite
Prin lucrare colectivă
Numai el a devenit
Un monument viu.
poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preaplinul paharului
Când preaplinul din pahar
Tinde să dea pe afară,
Viața devine coșmar,
Sufletu-începe să doară.
Stă-în puterea omului
Să îndure doar cât poate.
Preaplinul paharului
Poate să ducă la moarte.
poezie de Dumitru Delcă (8 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un cosmos imens
Să fii copil, să poți zburda
În roua dimineții,
Să speri că vei putea intra
Cândva în teatrul vieții.
Să îți impui a reuși
Printre păpuși, în viață,
Apoi să speri că vei ieși
Din temnița de gheață.
Ce-ai devenit, acum ai înțeles,
Bob de nisip, lipsit de sens.
Privești nostalgic bătrâna ghicitoare
Având toate răspunsurile și nicio întrebare.
poezie de Cristina Ott
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Trecere, trecere...
Floarea deschide drum fructului:
Ambele sunt necesare.
Ceva trece în altceva.
Pâinea există ca să fie ruptă,
Astfel își împlinește destinul.
Strugurele de pe vița de vie
Este vin în devenire.
Zdrobește-l și devine viață.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și viață, adresa este: