Poezii despre condiția umană
27 de poezii despre condiția umană.

Transfug în viitor
Poetul
acest
rebel
al
condiției
umane
Născut
nicăieri
și
mort
pretutindeni
Caută
încă
mai
caută
Bumerangul
viitorului
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Divorț de condiția umană
Trimiteți zile și nopți
le-aștept la post-restant
însă vă spun la toți
postul de om încă-i vacant
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Heil Hitler
Dragă Kitty fără
școală nu se mai poate După
pauză urmează ora de astronomie Herr Doktor
Mengele operează stele pardon condiția umană
fără anestezie Lama bisturiului curăță totul bătrâni
femei copii Cadavrele înțepenesc salutând pentru ul
tima oară
HEIL HITLER
Moartea nu încape nicăieri Însă trece leger prin ure
chile acului țipăt strident
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Arta de a fi elev
Este cea mai frumoasă și mai dificilă artă
din lume unică și irepetabilă Toată lumea
o știe pe de rost Însă nimeni nu o cunoaște
Fiecare elev își inventează arta sa luând lu
mea de la capăt În fiecare copil Dumnezeu a
sădit o cale Cu fiecare copil adevărul vine din
nou în lume Condiției umane i se mai dă o șansă
Adevărul Binele și Frumosul vin în fiecare zi la
școală
Numai Libertatea totuși are zece minute pauză
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul apocalipsei
Primejduim într-o realitate de zaveră
Străbătută de reprezentări apocaliptice;
Pendulând între geneză și o nouă eră,
Condiția umană are pregetări eliptice.
Contrafacem totul cu disperare severă,
Aventurându-ne-n distrugeri criptice;
Primejduim într-o realitate de zaveră,
Străbătută de reprezentări apocaliptice.
Tăgăduim viitorul sub efectul de seră
Făcând propagandă sfârșiturilor biblice;
Coagulând într-un coșmar întreaga Terră
Cu Apocalipsa înrădăcinată-n scriptice,
Primejduim într-o realitate de zaveră.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tablou
Arta cea mai înaltă se întoarce totdeauna la fragilitatea condiției umane.
Francis Bacon
Nu pot vorbi de durere, Doamne,
Nu se aude geamătul din gura deschisă
Strigătul mut împietrit în cuvânt
În pânza lui Bacon a disperării mele.
Ție îți vorbesc prin tăcere, Doamne,
Cu surda culoare din abisul vopselei.
Jale sau tristețe, durere sau dârzenie?
Oare are însemnătate fondul disperării?
Te strig prin tăcere, Doamne.
Cuvintele au luat forma penelului.
Oare Tu îmi înțelegi durerea, Doamne?
Oare ea înseamnă ceva? Înseamnă ceva?
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!



Copacul cu 1001 de nopți înflorite
Poezie plină doar cu flori
în strofele ca niște lungi vagoane
o te-am simțit de-atâtea ori
trecând prin vene și urcând prin carne
Cu strofele ca niște lungi vagoane
multiplu sângerând în cinci
te-ai înhămat la carul condiției umane
pe care însă doar tu-l-împingi
Multiplu sângerând în cinci
o ai simțit de-atâtea ori
luptându-te cu tine poți să-nvingi
poezie doldora de călători
În strofele ca niște lungi vagoane
duci imponderabilul condiției umane
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Erezia lui NU
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiției umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalți să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniștit de treabă
în ferma mea de cuvinte și fantome
și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (21 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Erezia lui nu
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiției umane să nu care cumva să tac
mai tare decât ceilalți să nu care cumva
una să nu care cumva cealaltă însă eu îmi
văd liniștit de treabă în ferma mea de
cuvinte și fantome și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Manifestul eului poeti de la ora 1 și 46 de minute
Iar nu pot să dorm Cu toate că am numărat
o stea un om o pasăre Lumina sfâșiind noap
tea în două în trei în patru în cinci șamd până
la primul vis primul om prima femeie primul
copil prima bucurie primul necaz prima moar
te Se resetează condiția umană Dragă Kitty ai
văzut ce repede dăm înapoi în fața morții De
frică din respect din considerație Vrem la mama
Dar mama nu mai este
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (1 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre condiția umană, adresa este:
