Poezii despre condiția umană
23 de poezii despre condiția umană.
Transfug în viitor
Poetul
acest
rebel
al
condiției
umane
Născut
nicăieri
și
mort
pretutindeni
Caută
încă
mai
caută
Bumerangul
viitorului
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divorț de condiția umană
Trimiteți zile și nopți
le-aștept la post-restant
însă vă spun la toți
postul de om încă-i vacant
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul apocalipsei
Primejduim într-o realitate de zaveră
Străbătută de reprezentări apocaliptice;
Pendulând între geneză și o nouă eră,
Condiția umană are pregetări eliptice.
Contrafacem totul cu disperare severă,
Aventurându-ne-n distrugeri criptice;
Primejduim într-o realitate de zaveră,
Străbătută de reprezentări apocaliptice.
Tăgăduim viitorul sub efectul de seră
Făcând propagandă sfârșiturilor biblice;
Coagulând într-un coșmar întreaga Terră
Cu Apocalipsa înrădăcinată-n scriptice,
Primejduim într-o realitate de zaveră.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul cu 1001 de nopți înflorite
Poezie plină doar cu flori
în strofele ca niște lungi vagoane
o te-am simțit de-atâtea ori
trecând prin vene și urcând prin carne
Cu strofele ca niște lungi vagoane
multiplu sângerând în cinci
te-ai înhămat la carul condiției umane
pe care însă doar tu-l-împingi
Multiplu sângerând în cinci
o ai simțit de-atâtea ori
luptându-te cu tine poți să-nvingi
poezie doldora de călători
În strofele ca niște lungi vagoane
duci imponderabilul condiției umane
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou
Arta cea mai înaltă se întoarce totdeauna la fragilitatea condiției umane.
Francis Bacon
Nu pot vorbi de durere, Doamne,
Nu se aude geamătul din gura deschisă
Strigătul mut împietrit în cuvânt
În pânza lui Bacon a disperării mele.
Ție îți vorbesc prin tăcere, Doamne,
Cu surda culoare din abisul vopselei.
Jale sau tristețe, durere sau dârzenie?
Oare are însemnătate fondul disperării?
Te strig prin tăcere, Doamne.
Cuvintele au luat forma penelului.
Oare Tu îmi înțelegi durerea, Doamne?
Oare ea înseamnă ceva? Înseamnă ceva?
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în poloneză.Erezia lui nu
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiției umane să nu care cumva să tac
mai tare decât ceilalți să nu care cumva
una să nu care cumva cealaltă însă eu îmi
văd liniștit de treabă în ferma mea de
cuvinte și fantome și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia lui NU
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiției umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalți să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniștit de treabă
în ferma mea de cuvinte și fantome
și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (21 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Erezia performanței
Citiți performanța se măsoară și-n cuvinte
Omul se mai poticnește de-un cuvânt
de-o tăcere
de-o singurătate
Numai capodopera străbate veacurile
ca un Făt-Frumos
basmele și copilăria
centrul de greutate al condiției umane
De pildă când citesc redevin copil
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mama-i biblioteca
Iată joc șotron
cu marii clasici ai literaturii române
Eminescu Creangă Caragiale Slavici
și
costel zăgan
Stop joc
vine proful
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar poetul
Gestionar de vise, rebel al condiției umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit și-o ispită adâncă.
Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalță perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existență de tăceri nestemate.
Învinovățit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu raze de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemurește-nainte s-apună.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Busolă în dificultate
Explozia
bombei genetice
a
singurătății
A
aruncat
în
aer
condiția
umană
Homo sapiens
planează
în căutarea
unui
loc de aterizare
Pământ
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre condiția umană, adresa este:
