civilizaţie

un trib întreg din oamenii primitivi
pe care-i ascundem
doar unul cât de cat civilizat
care nu vrea să se arate

catren de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dintr-un om mort
pulbere

Dintr-un steag mort
cârpe

Dintr-o civilizaţie moartă
întuneric

Din poezie moartă
îngrăşământ
pentru noi poeţi

Pentru ca
asemenea unor flori
să-şi arate culorile
înainte de apariţia frunzelor

poezie de Krystyna Godlewska din Poza slowami (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kavafis

1.

Pierdut la marginea lumii greceşti,
Ca un scut antic.
Inscripţie din care puţine litere
Se mai pot citi
Şi nu spun decât nişte nume vechi.
Parcă şi-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizaţiei greceşti.

2.

144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.

3.

Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripţie lapidară

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roi de albine

În goluri: printre
universurile teilor în floare
- un roi de albine...

bâzâie - descompus în mii
de priviri, ca un elicopter
al unei civilizaţii alungate
de pe tărâmul ei,

sau poate avem de-a face
cu sufletul cuiva - pornit
în căutarea dragostei...

poezie de Krzysztof Gasiorowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţie

O crâşmă. Radio. Şi muzică
de dans.
Un om, în crâşmă,
lângă radio şi lângă
muzica de dans.
Şi mâinile acelui om,
ce bat în masă
ritmul dansului
şi faţa omului, încremenită,
o faţă albă de ghilotinat.

Mâinile
despărţite
de ceea ce gândeşte omul.

Şi faţa-i albă de ghilotinat.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis frânt

În mirosul florilor
cine mai simte
apropiata putreziciune

civilizaţii înfrunzind între explozii
precum pădurea între două focuri

maimuţele mileniului trei
înşurubând banane de porţelan
în palmierii stâlpilor
de înaltă tensiune.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir-ar să fie de civilizaţie

Domnule maior acuma iar
mă tratezi ca militar
însă boala asta-i deasă
din mine nu vrea să iasă

Eşti mata cică expert
însă oul fiert e fiert
nu mai face niciun pui
în ograda nimănui

Domnule maior ceva-ceva
are dracu-n treaba mea
şi să vezi că nu mi-e frică
îi donez o rămurică

Domnule maior viaţa-i butoi
plin cu pulberea din noi

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 noiembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate total eternă (acrostih)

Avem o cetate absolut eternă la loc de onoare
Leagăn de civilizaţie şi unitate desăvârşită
Binecuvântată fie cetatea albă cu ziduri roşii
Aici bate o inima sacră de ţară unificată

Iată lumină mare pentru naţie a răsărit aici
Un vis sublim de veacuri tot aici s-a împlinit
Leii naţiunii au repus roata istoriei pe făgaş
Istorie sacră cu majuscule au scris acolo titanii
Acum şi peste veacuri să trăim în pace sfântă.

acrostih de David Boia (17 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foloasele fricii

Un măgar care învârte roata morii nu încearcă
Să scoată ulei din seminţele de susan. El fuge de biciul
Care tocmai l-a lovit şi speră să evite lovitura următoare.
Noi căutăm să ne uşurăm durerea, iar asta face ca civilizaţia
Să funcţioneze. Frica este arhitectul aici.
Frica ne face să muncim lângă arcă.
Uneori frica, o convenţie, e cea care
Ne ţine aproape de prezent.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Hai să ne despărţim acum,
În termeni oarecum neutri
Şi să sărim în două luntri,
Ce se vor întâlni postum.

Acum să ne luăm adio,
Aşa ar fi civilizat
Şi să-mi trimiţi neapărat
Uitarea, dacă vei găsi-o.

Iubirea? Cred c-a existat,
Dar e acum în altă barcă,
În ochii ei se-neacă parcă,
Un infinit adevărat.

Şi veacul se transformă-n scrum,
Civilizaţii stau la pândă,
Iubire, grea ca o osândă,
Hai să ne despărţim acum.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!