Poezii despre devenire și viziune, pagina 2
* * *
Viața ascunde lumini și umbre
Nu am ascuns nimic din ce tu ești
Doar am sperat ca te vei întâlni
La fel de gol și trist.... timpul s-a scurs
Tu ai apărut ca un mag in lumina,
Perturbând credința pana la refuz,
Te caut, lumino, sa îmi cerni stelele
Adorm in liniștea de vis a nopții albe
Insist sa creez doar magie și viziunea
Va determina un comportament frumos
Caut tot ce ar fi mult mai frumos, duios,
Caut sa ascund lumina de intunericul crunt
Caut sa vibrez, sa asaltez magia pana devin un inger.
Cuprinzând florile in lumina duioasa a inimii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbații călătoresc prin toate haltele
bărbații vor să bea apa feminității
(la toate vârstele înfloririi
și coacerii pământului)
până la marea plecare
prin haltele văzduhului.
și în peșteri din stâncă
și în borta peșterii
(unde se agită o fiară),
și în momente de grație
sau de răsucire a sufletului.
pentru ei femeile
sunt niște cetăți
(ce se vor cucerite și împodobite
cu crengi de măslin).
când au gustul gutuielor coapte
bărbații călătoresc
pe firul altor ape
ale inimii sau ale morții
și au viziuni cu femei
-adevărate roți-
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule
aruncă gândurile ca pe-un lest mizer
nu te lăsa cuprins de întristare,
căci pân-la urmă toți avem un Cer
sub care cerem picul de-ndurare.
în piatră ești ca visul într-o floare,
în iarbă ești făptura ce ne paște,
în cântec ești doar dor și alinare
și-n amintiri figura ce renaște.
ai rădăcin-adâncă într-un trunchi,
și brațele întinse pân-la cer,
să nu cazi niciodată în genunchi
sub tirania relelor ce pier.
trăiește cu planeta ce rotește
a lumii viață dată de destin,
ai raiul pe pământ și-mpărătește
participă la marele festin.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununa iubirii
În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aștern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.
Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munții
Scăldați în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.
Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorințe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.
Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea șlefuiesc rime și epitete, în poezie prelinse,
Așez cuvintele pe buzele tale, îți stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ și mă ung cu aripi de vise.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparență
lunga mea cădere în captivitate - intravenos bag substanțe care să mă vindece dar nimic destructibil
care să cutremure creșterea osoasă a corpului
dar venele, venele astea rămân tari ca o sârmă ghimpată ce capătă consistență
îmi vorbești despre pantofii stiletto și rochia roșie a manechinului din vitrină iar asta
declanșează un război în mintea mea când
liniștea e atât de puternică și se prelungește până la marginea orașului
unde eu stau cu piciorul pe o m i n ă gata să se declanșeze
trebuie doar să mă împingi dintr-un perete în altul
& voi deveni alt manechin / cel care așteaptă să nu moară de foame
la fel ca în secolele trecute când oamenii mureau
rând pe rând sclavi ai sistemului /asta ne consumă acum și pe noi
descarcerarea este o posibilă soluție / doar așa mai rămâi în viață cu viziuni
halucinante în starea asta care se perpetuează
până la oprirea definitivă a durerilor
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creta
Sunt insule pe care doar artiștii le pot imagina,
Pe pânzele lor infinite, cu pensule înmuiate nebunește în albastru.
Insulele astea au mereu o muzică a lor,
Au mereu un gust, mereu parfum.
E o insula printre ele, în care locuitorii
Nu au încetat să traiască liber, niciodată.
E o insulă care naște legende.
Primii oameni, după ce au mușcat din fructul interzis,
Au venit să-și ascundă rușinea în Creta.
Au întrebat, au plâns, au fost cuprinși de nefericire,
De durerea de a nu ști cine sunt sau cine i-a creat.
Ca o mama bună, plină de roade și de dragoste,
Creta le-a dăruit legende pentru a-și acoperi cu ele rușinea.
Astfel, primii oameni au devenit zei.
Dacă visezi, în Creta îți sunt prielnice toate:
Soarele, orizontul și apa sunt nesfârșite.
E insula vizionarilor și a măslinilor cu rădăcini în stâncă.
Totul este într-o continua zbatere de a renaște din ruine,
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa
ne uităm la casa asta cu toții
dintr-un punct se vede
ușa închisă
cei mai curajoși și triști
sparg geamurile
intră timid și descriu
cu bisturiele lor
detalii despre mobilierul putred
obiectele intime
firimiturile lăsate de cei
plecați să se ocupe cu viața
pe o scenă unde neoanele pâlpâie
casa este frumoasă
pentru cel care
din câine a devenit om
și ochii nu mai au săgețile iscodirii
fiecare își face propriul film
ca la hollywood
al iluminării
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuzul meu, ce faci?
(aveam de ajuns la vapor)
mai ales dimineața
vocile și cuvintele
se joacă cu mine
1.
dă-mi, Frate, pana Îngerului
cu care să-ți scriu
întru bucurie
să tot fie
armonie cu pălărie
o poveste
ca o veste de primăvară
cu care să te bucuri o vară
cum s-a bucurat Pictorul Orb
când a început să vadă
și-n bucuria lui
ai găsit și tu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baroc
Baroc, ba, rock, fiți gata,
Mergem în sala de operații,
Tainic rut, de nevăzut, prin geam-ecran,
Umilința din mâl se trage, curaj, bagaje,
Un mare chivot vișiniu, e așezat pe capete de cai, pătrat,
Zadarnic spaimele răsună, brrr, e frig aici, încă e bine,
Ceramica se face-n cerc, lumina vine din Montberg,
Dar ce tristețe, ce pustiu, plutim prin pulberi, argint viu,
Prin burguri de carton presat, de viață/moarte obsedat,
Passions and other stories, this trip made little sense, Boris,
Între infern și paradis, mai discutăm, cântăm la bis,
Când te privesc, privirea mea, la miezul nopții priveghea,
Aș vrea în flăcări să-ți cuprind trupul de gheață, Doamne, jind.
***********************************************************
teoriilor mele micronice nu le-am atribuit nimic,
le-am altoit cu viziuni mitice și mecetice,
fugi, bre, viitorul vine după mine ca un cățel,
canonicul nu este acceptat, nici injectat,
între o veste și o vestă aleg vesta,
am visat milioane de chinezi, era o minune,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și viziune, adresa este: