Poezii despre dor și păr cărunt, pagina 2
De nu-mă-uita...
Uitării nu te-oi da nicicând
Îmi ești în suflet dulce floare
Ce-mi mângâie tăcerea blând
Acoperind-o cu petale.
Și de ți-oi curge-n ploi mărunte
Într-o fântână mă adună
Lipește-ți tâmplele cărunte
De gura mea sub clar de Lună.
Te-oi săruta. Sărut-poveste
Făptura ta să se-nfioare
Iar floarea aceea după creste
Să se înalțe vâlvătaie.
Apoi, topiți, vom fi culoare
De catifea va fi pictura.
Și-om povesti că dorul doare
De nu-i cunoști căutătura.
Uitării nu mă da nicicând
Chiar de m-oi pierde printre stele
Te-oi lumina în vis și-n gând
Floare cu suflet, a vieții mele.
poezie de Diana Olteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolii
Te-am așteptat... Te-aștept și-acum să vii
Din "lumea" ta cea singularizată
Cu zid înalt și fără nici o poartă
Și cu ghivece-adânci cu păpădii.
Mi-e inima profund ultragiată
De-acest prinos de clipe sângerii
Ce-au desfăcut un suflet în fâșii
Din carnea mea ce stă neînviată.
Te mai zăresc hipnotic sigilată
De-acele nefirești anomalii
Ce te sugrumă-ncet, fără să știi
Și nici pe mine-n fine nu mă iartă.
Te-aștept și-acum la fel ca-ntâia dată
Cu dorul cast prin frunze ruginii
Să-mpărtășim, duios, melancolii
Și să îmi mângâi tâmpla grizonată.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De-ar ploua
De-ar ploua...
Încet, ca gândul meu nestins
Curgând a întrebare,
Arid de înțeles pur
Și răspunsuri.
De-ar ploua...
Senin, ca privirea ta seara
Zâmbind a revedere,
Aprinsă în lumină nouă
Și visare.
De-ar ploua...
Greoi, ca dorul meu cărunt
Zăcând a neputință,
Lipit în emoții vechi
Și căință.
De-ar ploua...
Repede, ca graba mea ferice
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (16 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna melancolica
Cade cerul iarna-n fulgi,
Fulgi mari, veseli și cărunți,
Se așează peste văi,
Peste munți și ochii tăi.
Joaca am lăsat-o ieri,
Dar azi vreau ca pe troieni
Să așez zâmbetul larg,
Îngerași în nea să fac.
Iarna-i pentru fiecare
Vesel clinchet de petale,
Zbor pe deal, în prag verdeață,
Strălucire-n ochi și-n gheață.
Plec acum copilărie,
O să-mi fie dor și mie
De zăpada îngerească,
Las pe alții s-o iubească.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
dorurile, ah dorurile
un pic de pâine, un strop
de apă, o fereastră cât cerul
pentru toate florile lumii neînvinse
o cămașă de schimb și
cu un creion în chip de baston alb
aș colinda noiembrie
de la un capăt la altul
fiecare zi este o ușă, unele vor fi ninse
altele adumbrite, cețoase, însorite
una anume de-aș nimeri-o
cea spre dorurile
ah, dorurile mele
încărunțite
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii, de vară...
A căzut Vara pe plai,
Mândră ca un prinț bălai,
Călare pe-un cal de foc,
S-aducă lumii noroc
Și belșug în holde bune,
Pentru bucurie în lume.
A căzut Vara-n câmpie
Și-a pus florile pe ie
Și-n cosițe împletite,
Cosânzene fericite
Stau la rând să se mărite,
Pentru vise împlinite.
A căzut Vara cu dor,
Peste ape de izvor,
Limpezi ochi ca de fecioară,
Să-i iubești, dorul să-ți piară,
Să-ți adapi setea râvnită,
Lângă draga fericită.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul poet
Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.
poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Iarna-i încă-n mine, sloiuri picurând,
Am pierdut și timpul din vremuri ce-au fost,
Cu speranța vie c-or fugi curând,
Vise colorate se zbat fără rost.
Drumurile, toate, le-am uitat pe rând,
Rătăcită-n doruri, mă caut în van,
Pe tarabe,-n târguri, aș vrea să le vând,
Dar se pare, însă, nu iau niciun ban.
Roabă îmi sunt mie gând necugetat
Limanul se-ascunde, peste văi și munți,
Într-un fel anume, ce n-a existat,
Îmbrăcat în soare, cu ochii cărunți.
Și-atunci, primăvara se așterne-n vis,
Florile ca macii vor scrie pe cer,
Se întâmplă, tocmai, cum ne este scris,
Ruga-i împlinită, ce-aș putea să cer?
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de an cu an
Plouă, tună fulgeră,
Pe un fum de iederă
Coboară un hoțoman
Lângă mine, sub tavan.
Sfinți nu suntem, amândoi,
Suntem de precepte goi,
Mă sărută și-l sărut
Chiar de are păr cărunt.
Nu știți voi ce poate el,
Este visul meu rebel,
Îl adun când plouă des,
Îi fac din fulgere fes.
Îi pun aripi pentru zbor
Și paznic îl pun la dor,
Să aducă prin tavan
Iubirea-i de an cu an!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul amurgului
clepsidra plânge peste amurg
cu iz de toamnă încărunțită
fluturii albi, stele de gheață
arzând cu limbi de foc
în uscăciunea ruginită
a amforei cu gânduri sure
stârnesc valuri de coșmar.
ninsoarea de poveri tăvălugite
seceră tufănelele cu flori cernite,
atunci când ploile hălăduiesc,
plesnind peste lumina zilei
cu bice de argint.
prin hornul casei dorului
fumegă plânsul amurgului.
poezie de Ana Hâncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dor și păr cărunt, adresa este: