Poezii despre existență și idei, pagina 2
Filmul vieții
Ne naștem aici probabil
Posibil și întâmplător
Trăim adesea lamentabil
Mărșăluind spre viitor
Noi călători de cursă scurtă
Și ființe veșnic efemere,
Ce locuim în cort sau iurtă
Toți, trecem ca o adiere
Actori care jucăm cu stres,
Mai mult în roluri secundare
Spre propășire și progres
După cum poate fiecare,
De multe ori disimulați
Și-n roluri de senzație
Aproape dezinteresați,
Chiar facem figurație
[...] Citește tot
poezie de David Boia (2 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când voi îmbătrâni
În țara asta frumoasă cu nume de poet
Eminescu privea rugăciunea unui dac,
poarta sărutului pe sub care trec
are stâlpi dăltuiți în piatră
și susțin o ladă de zestre
în care-i împăturită istoria unui neam
trecut peste nenumărate încercări de moarte
și totuși există treaz.
Pe când voi îmbătrâni, lângă masa tăcerii
idei de păsări vor zbura spre cer,
de voi rămâne nemuritor și magic
privind coloana înfiptă-n înfinit
cu ochii de țăran dintr-un sat
rămas într-o veșnicie născută-n el
și uitată pe ulițe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine
Din Fructul Cunoștinței
Nu mai vreau să mușc,
Destul l-am savurat o viață-ntreagă,
Și-am tot văzut Idei, în lung și-n lat,
Pe Platon, Shakespeare sau Voltaire
I-am recitat pe scena cea mai 'naltă.
Mai bine gust o prună, o caisă, o cireașă,
Sau chiar o pară aromată,
Căci și acestea au dulceață
Și miez de aguridă pe sub coajă.
E-hei, foarte-nțelept grăit-a Coheletul,
În dizertația-i savantă!
Sunt mult mai fericiți,
În astă existență efemeră și ingrată,
Nu cei care-au mâncat vârtos tapuah,
Ci mai degrabă, para dodoloață.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (august 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ringul de dans
Dansul este desfătare, artă, pasiune,
O meserie demnă, răsfăț, reuniune,
Antrenează descărcări de energie pură,
Prin exaltări vioaie, privirile le fură.
Ritmul și armonia te îndeamnă să exiști,
Chiar și nepriceput, timid devii tentat să riști,
Pășești entuziasmat spre cine te așteaptă,
Plăcerea depășește și etică și treaptă.
Zvâcniri armonioase de demoni sau de îngeri,
Sustrag toți partenerii din tainice înfrângeri,
Senzorii vrăjiți acced idei efervescente,
Arzând emoții tandre în dulcile momente.
Energii ce leneveau ca într-o inhibare,
Așteptau mâna întinsă spre descătușare,
Vorbele devin vacarm în muzica ritmată,
În priviri e-înfășurat băiatul lângă fată.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop (8 august 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu mă lași fără vise
Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumusețea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existență palpabilă.
Tu nu mă lași fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.
Rabd cu dăruire și voință neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.
Prin lume circulă tot felul de zvonuri
și chiar amenințări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.
Sunt atât de constant în vederi,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia nisipurilor
călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiță obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăși existența sa
sau poate esența lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mișcare,
de trecere, de menire
o nesfârșire fremătătoare,
o neliniște plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existențial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imago vieți
orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului
țin în mâini cartea cărților și îți dau
să bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii
toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri trecute prin vama oglinzii
Într-o urnă albastră,
vântul deschide o fereastră;
în hărmălaia dintre două tăceri,
drumul e mai scurt cu fiecare ieri.
Privind în pătratul ca apele reci,
unii zic că nu există distanță;
doar un abis
pe care speranța îl umple
când acele timpului se înnoadă
și modelează oboseala disperării
pe tencuiala trupului,
când vântul solar aprinde noaptea de aurore,
iar corul rotitor de albatroși
naufragiază în ambiguitatea timpului.
Înșelat de amăgiri și ambiții,
respirând cu toate ideile
în labirintul imaginarului,
când liniștea însângerează nopțile,
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Rănit într-o confruntare de vise, cu o armă
Mă retrag stingher în agonie
Într-un colț de noapte ce nu vrea să adoarmă
Suferind probabil de o veche insomnie.
Cu atâtea gânduri la capul unei idei
Mă retrag treptat din viața voastră
și nu mai bântui ale sufletului alei
Nu vă mai tratez existența sihastră.
De aceea poemul meu este sigilat
Ca un vers cioplit pe fluierul de soc
Ca un vis înfierat pe cerul dantelat
Ca un înțeles pierdut pe fundul unui doc.
De aceea mai pun o virgulă la versul nescris
Cu cerneala nopții care mă asfixiază
Se pare că poezia mă chinuie și-n vis
și sufletul mi-l modelează
Probabil mă pregătesc pentru paradis.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procedeu
Uită absolut tot ceea ce știai până acum
și uită-te în ochii nemiloși, abrazivi
ai nonsensului prezent, care altul?
Ai sau n-ai putere, totală este moartea ta de trup.
Merg în rânduri oamenii legați cu lanțuri unii de alții,
și toți dimpreună înlănțuiți ca molecule metalice
în evoluție numai aparentă.
În fond, doar stând.
Autobuzele nu respectă culoarea roșie a semaforului,
nu există alte mașini, doar vehicule colective.
Pentru că în ziduri cu urechi auzul s-a umplut de vopsea,
nici trădarea nu mai e ce-a fost.
duhnește de te împietrește
cauza acestei alte idei
răvășind clipele acelor maimuțe.
Substanța aerului au pierdut-o într-o vară, cândva;
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Brehoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și idei, adresa este: