Poezii despre existență și imaginație, pagina 2
Ca și cum
te vreau
ținut de mână
cu un cuvânt
când visele dau pe afară într-o cumpănă
chiar de nu ești într-un balsam
și vorbești și atunci când nu tac
devenim atât de înalți agățați de raiul nostru imaginar
și chiar de plouă prea des între noi
mâinile noastre sunt interesate să se atingă
și chiar de spațiul e frânt
și macină existența în lucruri mărunte
există o formă neperisabilă
de întreg între noi
aceeași goană la sfârșitul plecării
de întoarcere înapoi
ca și cum un loc rămas neadormit ne așteaptă
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am spus creaturii doritoare din mine
I-am spus creaturii doritoare din mine:
Ce este acest râu pe care vrei să-l traversezi?
Nu sunt în calea lui călători și nu există cale.
Vezi pe cineva mișcându-se în jur sau căutând adăpost?
Nu există râu și nici barcă și nici barcagiu.
La fel, nu există nici parâmă de remorcare și nici edecar.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nici vad!
Nu există alt trup și nici minte!
Crezi că se află un loc unde sufletul va fi mai puțin însetat?
În această absență mare nu vei găsi nimic.
Deci, fii puternic, intră în propriul trup;
acolo vei găsi teren solid pentru picioarele tale.
Gândește-te la asta cu toată atenția!
Nu pleca în alte locuri.
Kabir spune: Trebuie doar să renunți la toate gândurile
care privesc lucrurile imaginare
[...] Citește tot
poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierduți
Tot mai reali în lumea virtuală
Și mai prezenți în propria absență,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire și-ntr-o falsă existență.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol și banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simțurile noastre-au amorțit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Și ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dimineață
Lumea
este creată
în fiecare dimineață.
Sub săgețile
portocalii ale soarelui
grămezile
de cenușă-ale nopții
redevin iarăși frunze
și se prind de ramurile-înalte- - -
și iazurile apar
ca niște haine negre
pe care sunt pictate insulele
de nuferi ai verii.
Dacă este în natura ta
să fii vesel,
vei înota departe-n lungul unor siaje catifelate
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De veacuri ne separă aceeași noapte
lumea oglinzilor din noi e o lume
de refugiați fără identitate în așteptarea (re)nașterii
o noapte ne înghite încet în negura ei
de fapt nu există depărtare doar sărăcia asta de viață
o formă de acceptare a ceea ce nu poate fi întors
un toiag înflorit într-o primăvară imaginară
o groapă care își așteaptă cuminte stăpânul
da așa e viața un pachet de țigări pe jumătate gol
alteori un nasture căzut de la haina dorului
totul atât de imprevizibil
dar când o frunză îți va zâmbi în parcul unde te plimbi
o să mă recunoști?
poezie de Nuța Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă cu zarul
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.
s-ar putea să-ți pierzi iubita,
soția, rudele, serviciul și poate mințile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheți pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci pușcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistență,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.
iar tu o vei face
în ciuda respingerii și a șanselor schiloade
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire imposibilă
O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?
o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit
O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila
O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
[...] Citește tot
cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-mi caut iubirea
Și-mi caut iubirea,
Chiar acolo unde,
Nu există fericirea,
Nici lumina nu pătrunde,
În întunericul imaginar,
Te caut pe tine, neagra mea,
Bântui ca un hoinar,
Și sper ca și ea să mă vrea,
Sap în suflet,
Ca să te găsesc,
Și fără nici un regret,
Sunt uimit că fără tine
Eu încă trăiesc,
Deși deloc nu mi-e bine.
Dar poate că vreodată
Am să părăsesc lumina,
Și pentru ultima dată
[...] Citește tot
poezie de Dorin Teodorescu (11 octombrie 2010)
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu mă lași fără vise
Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumusețea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existență palpabilă.
Tu nu mă lași fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.
Rabd cu dăruire și voință neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.
Prin lume circulă tot felul de zvonuri
și chiar amenințări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.
Sunt atât de constant în vederi,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori imaginare
Ți-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniță-îndrăgostită-ntr-un castel,
Și așteptam așa emoționată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.
Ți-am scris ades poeme de iubire
Și am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată
M-am adaptat, cum fu-se cu putință
Și mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniță,
Dar tu-n costum, tu nu ești cavaler.
Mai scriu și-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ți mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și imaginație, adresa este: