Poezii despre existență și invidie, pagina 2
Testamentul poetului
Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei și nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.
Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există și care, încă, nu-s.
Scutit de furii ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minții murmurânde;
Toate timpurile prezentul meu, pretutindeni acasă,
Fără teamă sau speranță; invidia nu mi-a fost mireasă.
Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu
Și prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Și râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii și lacrima muritorului trăindu-și clipa.
[...] Citește tot
poezie de George Santayana,18631952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul poetului
Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei și nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.
Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există și care, încă, nu-s.
Scutit de furii ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minții murmurânde;
Toate timpurile prezentul meu, pretutindeni acasă,
Fără teamă sau speranță; invidia nu mi-a fost mireasă.
Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu
Și prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Și râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii și lacrima muritorului trăindu-și clipa.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Santayana, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru
E atata frumusete... si atata disperare,
Si durere la tot pasul... si atata fericire
O balanta ce se-nclina intre veghe si uitare,
Cand de-o parte, cand de alta, intre ura si iubire.
A fi om e bucurie si durere, impreuna.
Vrei sa dai din plinul vietii celor dragi, si risipesti.
Nu-ti ramane pentru tine nicio singura farama
Si ajungi la intrebarea: "Ce inseamna sa iubesti?
Cui ii trebuie iubire intr-o lume de cosmar,
Cand la loc de cinste-i ura, si invidia, si raul?"
Daca treci de clipa asta si gandesti astfel, mai rar,
Toate trec, dispare frica si departe fuge haul.
Si te-ndrepti inspre lumina, catre Bunul Dumnezeu,
Ierti si uiti, si rabzi de toate, cu speranta si-asteptare.
Intr-o zi, atunci, departe, vei primi si darul tau
El exista, sa fii sigur! Doar asteapta cu rabdare.
poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transportul în comun
Sincer prieteni să vă spun,
Nu am invidiat vreodată
Experiența minunată
Din transportul în comun.
Vă prezint în continuare
Niște scurte argumente,
Și exemple pertinente.
Așadar și prin urmare:
Poți s-ajungi oricând în stație,
Ca să îți aștepți mașina,
Fiindcă soarta, bat-o vina,
Te va ignora cu grație.
După-o lungă așteptare
Va binevoi să vină
O pârlită de mașină
Cu trei locuri. În picioare.
[...] Citește tot
poezie satirică de Mihai Manolescu (19 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc...
că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
și numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc... că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
și numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
ascultă mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-s?
De la un timp nu de la naștere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadență
Până la schimb de neuitat din existență
Și uimitor suntem iar tineri... mai bălani.
Și faci proiecte tot mai multe, înțelepte,
Căci matematica o știi de riguroasă,
Fără surprize și-ai și mână norocoasă
Să-ți mai câștigi ceva la genele perfecte.
Și-atât de-obișnuit îți ești de zi cu zi
Că nici schimbări nu-s certe, evidente
Și oricum le știi cum că se trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari poate... mai știi?!
Surpriza neplăcută-i tot de afară
Când alții-ți fac remarci, invidioși
Crezând că toți ajung ca ei într-o zi moși...
Și moral te resuscitează-n tânăr iară.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă poezie pentru tine
Voi atinge fiecare zare cu umbra mea
Și licurici de stele se vor spulbera
Peste liniștea cerului voi cădea
Inimile noastre vor dansa
Nu e lumină mai frumoasă decât viața
Și nici un loc mai frumos decât cel din inima ta
Pe care eu îl ocup cu voia mea sau a altuia
NU doresc să schimb nimic, nici viața-mi
Pe care ți-o dedic cu bine și cu rele
Cu lauri și cu defăimare, cu iubire și cu invidie
Cu lacrimi și cu zâmbet
Cu același simț divin
Eu voi trezi anotimpul iubirilor pierdute
Și voi învia trecutul lor
Voi săruta pământul din care m-am născut
Și voi aprofunda același minunat album
În care amintirile vorbesc cu noi
Și ne seduc, conducându-ne în lumea lor
Nu există nimic prin care să atingem sufletul
Călătoresc și nu te găsesc niciunde
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea umilință
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...
Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubirea Ta
Cu iubirea Ta mă înnoiești în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii ușor
Să-mi cântărești tăria inimii în suferință
Și smerenia sufletului cerută în zori.
Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum crește
În ochii celor invidioși pe haina bucuriei mele.
Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irișii blânzi.
Mă treci prin valuri de-ocări și durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăți
Să-mi vezi credința în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în fața tuturor.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și invidie, adresa este: