Poezii despre existență și mișcare, pagina 2
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorbona
Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok.
Imensitatea culege catrenul uitat de Ahmatova
Pe malul fără emigrație al Senei.
Odinioară aici trecuse Alain Bosque
și pe loc
Zâmbise virgulei vesele,
Ce vâslea prin înghesuiala acelor
Femei europene ale anilor ce se întorc
s-asculte la Sorbona
Ultimul vis al lui Blok.
Strofa zilei părăsise amurgul mișcărilor.
Ploile înflorise într-o firească întâmplare,
Fiecare vizuină din repaosul cântărilor
Ascultă ultimul vis al lui Blok, în care
Au existat răsfrângeri, spații și unii oameni
Care aleargă și azi
Ca vii prelungiri
Ale sufletului nostru, înserat...
Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok:
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1 ianuarie 1981)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu pleci oricum
hai să le fim oglindă cuvintelor
(toamna vine oricum învățându-mă plecarea)
am să mă las răscolită de tine
și am să pipăi doar vorbele șovăitoare
aruncate în podul minții mele
n-am să te urmăresc
(toamna vine oricum și mă descojește de culori)
cum îmi spinteci sufletul printr-o mișcare nefirească
doar atât cât să te pui în libertate
după ce vei fi aflat că exist
hai să păstrăm ziua asta legată la capete
(toamna vine oricum și-mi lungește nopțile)
pe sub visurile atârnânde din cearșafuri
zorile deja îmi încolțesc
desculțe de tine
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Ada Apostol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Adio
Adio se răspunde-n zare,
Adio este și pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mișcare.
Nimic nu poate fi puternic
Prin existență să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veșnic.
Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.
Emană doar în jur tristețea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Și-ți distruge tinerețea.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saloane de oglinzi
Saloane de oglinzi
unde strălucirea plină de vise
se reflectă static și în mișcare,
expun imaginea reală.
aproapele și departele conservă lumina
până la porțile înalte ale cerului.
Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citește destinul
lucrează și mângâie formele de existență.
După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometria timpului
Timpul are propria geometrie.
Noi trecem ca o secantă,
Atingându-i fiecare secundă.
În fond, nici secunde nu are...
Noi suntem secunda.
Suntem poate o infinitate de puncte
Mereu în mișcare
Electroni nestatornici.
Poate că suntem baza unei piramide
Cu susul în jos,
Sugerând pierderea în haosul existenței.
Ochii ne vor deveni linii drepte,
Iar brațele,
Planuri adiacente.
Clipele vor rămâne
Un unghi mort.
Poate suntem nimic, poate... tot.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru inima mea
inima mea bate ca un clopot de turn
trezește la viață fiecare celulă
face să vibreze gândul taciturn
să zboare printre nuferi ca o libelulă.
inima transmite sângele spre glezne
energii din suflet mă pun în mișcare
strivesc sub picioare tenebre și bezne
în lumini astrale găsesc vindecare.
inima primește doar iubiri selecte
se armonizează cu ritm și cadență
nutrește veșnicia la zeci de proiecte
față de Dumnezeu crează dependență.
inima nu urăște e plină de afecte
dar duce lupte dârze pentru existență.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofie
Semnale luminoase, acustice eu nu primesc
Nu pentru că receptorii îmi sunt defecți,
Dar nu există oamenii acei perfecți
Care din greutăți ies și optimiști pășesc.
Puțini au gândul mereu semeț
Laconici în mișcări, dar aprigi se strivesc
În situații simple nu se regăsesc
La ei nimic nu-i sigur, ci răzleț.
La mine, după propria-mi gândire
Îmi pare totul conturat destul de clar
Și totuși mă încurc în nevăzute fire.
Uneori în sentimente sunt avar
Dorind să am doar singur fericire
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar.
poezie de Mihai Leonte (15 octombrie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Galateea
Îți știu toate timpurile, toate mișcările, toate
parfumurile,
și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău
ce tremur au și ce culoare anume,
și mersul tău, și melancolia ta, și sprâncenele tale,
și bluza ta, și inelul tău, și secunda
și nu mai am răbdare și genunchiul mi-l pun
în pietre
și mă rog de tine,
naște-mă.
Știu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiaza, după-orizontul,
dincolo-de-marea...
și tot ce e dincolo de ele,
și atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul și-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Și mă rog de tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea
O voce sublimă mă-ngână calm
Și o sclipire mi se-nvăluie, pretutindeni
Mă acaparează și-mi preia atenția ochilor
Și surprind o mișcare vioaie
Un amestec de libertate și plăcere
Și-mi aduce-n minte un sentiment nostalgic
Ce-mi măsoară diferențele actuale
Și cele de odinioară
Aștept și altă clipă
Pentru că o clipă bună
Poate genera și altele mai bune
Mă cuprinde o emoție a liniștii
Un susur vesel, dar neclar
Însă cât ar mai dura nu mai contează
Atâta timp, cât o clipă din prezent există
Căci oricât am dori..
Timpul nu poate rămâne la fel.
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și mișcare, adresa este: