Poezii despre ignoranță și timp, pagina 2
Vino la mine
Eu sunt Iubitul tău,
vino lângă mine,
Voi deschide poarta
pentru iubirea ta!
Vino, așează-te lângă mine,
vom fi vecini cu stelele!
Te ascunzi de atât de mult timp,
scufundându-te neîncetat
în marea Iubirii mele!
Chiar și așa ai fost neîncetat
legată de mine,
Fie ascunsă, fie revelată,
în lumea cunoscută
și în cea nemanifestată.
Eu sunt însăși viața!
Ai fost o prizonieră a unui mic lac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
II
Doamnă, fiindcă pasul tău
e mai fragil decât orice
vietate, decât orice vietate
din mare, de pe pământ,
fiindcă trupul tău e mai nou,
un vis (care iscusit te imită, cu totul
te reprezintă, pe tine, iscusit vis mișcător
cu degete, un vis cu sâni micuți, ridicați
și cu picioare) abia
mă atinge de-a lungul zilei, timid;
între timp, lângă mine, de-a lungul lungii nopți
și pe mine, mereu îți simt proaspătul și profund
tulburătorul sine, atât de bucuros că e în viață
sinele tău cu coapse fierbinți,
furăcioase, care perfecte mă fură; cum înțeleapta
[...] Citește tot
poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nepăsării
Boală grea e nepăsarea,
Din instinct sau ignoranță,
Pune peste rană sarea,
Mama ei de Cotoroanță!
Peste ani așterni uitarea
Ca pe ultima speranță,
Boală grea e nepăsarea
Din instinct sau ignoranță.
Te macină-ncrâncenarea
Dorului de-a fi isteț,
După-un ideal măreț
Sub povară-ndoi spinarea,
Boală grea e nepăsarea!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să îți las atingerea
Viața e timp,
iar timpul nu există.
E unul dintre acele mituri
spuse de părinți copiilor,
inconștienți, de greșeală,
de neadevărul născocit
din dorință, sau mai mult neștiință,
arzătoare ca un pojar.
Eu voiam doar o șa și multe păpădii,
dar o satiră plouă indiferent,
încât stelele devin insomnii
și fumul curge pe ciment.
Se prăbușesc căile ferate din tunel.
Tună, iar trenul este amputat,
culeg soarele și mă văd prin el
sunt bucăți de ceas dereglat.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi chipul tău
Dă-mi chipul tău, granit senin,
dă-mi duhul tău, senină iarbă,
în ne-mpăcatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarbă!
Să nu mai spumege în piept,
sub îndoieli ori sub blesteme,
nici câte-n pofta mea le-aștept,
nici câte spaima mea le teme.
Vreau taina neștiinței reci
și-a nepăsării voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoială nu pătrunde.
Granit, dă-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ți împietrire,
pentru-o lumină fără chin
și-o moarte fără răstignire!
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mielul
L-au găsit mirați păstorii,
într-o iesle, înfășat.
Și, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roșii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neștiutoare
de păstori.
Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
să Se nască în țărână,
pe pătuț de fân la stână,
ca un miel?...
Nici o șoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Și-au trecut ani mulți, se știe,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete de iubire
toți anii aceștia petrecuți în mine
mi-au agravat rănile
nu am știut dinainte
că trebuia să încapi și tu
aș fi cerut o inima mai mare
o vioară în plus și ceva balsam
poezia ta mi-o pusesem pe oase
șoaptele îmi curgeau prin sânge
din mângâierile plantate în carne
creșteau finici
la umbra cărora ascultam slujba de sabat a rabinului.
când vom intra în umbra neștiinței
cicatricele timpului
pe trupurile copiilor noștri
vor fi izvoarele din care divinitatea
își va sătura setea de iubire.
poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu tine, cu mine...
[Cât încă nu-i târziu!]
Ați întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.
Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ți dau împlinire?
Sau poate...
azi, ai iubire!
Dar te întrebi:
Pierdut-ai libertatea?
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coborât din cer
Ai coborât pe-o rază luminoasă
În umbra lunii ce pe cer veghează
Ai coborât pe-o geană de lumină
Dansând ca un satir sub clar de lună.
Și m-ai vrăjit cu-a ta iubire
Eu am căzut răpus mut de uimire
Și tu m-ai luat sub părul tău
Și m-ai eliberat de tot ce-i rău.
O lume-ntreagă se cutremură plângând
Eu te-am răpit lui c-un aspru legământ
Și te-am făcut să-mi juri credință
Dar am făcut eu bine sau a fost neștiință.
În noapte deasă ne-avântăm stingheri
Uitând ce-a fost ziua de ieri
Și culegând de pe cer alb stele mii,
Ne-amintim c-odată am fost copii.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristofor Columb
Cristobal Colon era al tău nume spaniol,
Rătăcitor pe ocean, îndepărtat uscatul l-ai zărit,
Incertitudinea călătoriei ți-a fost stemă și simbol,
Stelele nopților întunecate drumul ți-au călăuzit,
Triumfala călătorie pe ape s-a încheiat deplin,
Odată cu descoperirea pâmânturilor Lumii Noi.
Flota ta învingătoare prin crude acte de război,
Oprimând populația ignorantă, primitivă, băștinașă,
Reprimată în sclavie, a fost adusă-n Spania ta, acasă...
Cristoforo Colombo îți este italienescul nume,
Omniprezent ai fost pe multe caravele de renume,
Lumea Nouă, peregrinând pe Atlantic ai descoperit,
Uniunea Stalelor Americane ce-n veacuri s-a numit.
Măreția ta a fost recompensată de regența țării tale,
Binecuvântate-ți fie osemintele-n Sevilla returnate!
acrostih de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ignoranță și timp, adresa este: