Poezii despre ignoranță și viață, pagina 2
Sauve qui peut
Albumul tău e un salon în care
S-adună fel de fel de lume multă
Și fiecine așaz-o foaie smultă
Din viața sa în versuri răbdătoare.
Acum dorești cu pana mea incultă
Și eu să trec prin mândra adunare?
Dar ea de-amicii tăi sfială are
Și de-oi vorbi au cine mă ascultă?
Spre-ați-aminti trecutele petreceri
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila.
De la oricare-un snop de fraze seceri,
Apoi le răsfoiești filă cu filă.
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri
Privind în vrav prostia imobilă.
poezie celebră de Mihai Eminescu din Postume
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce înseamnă un cuvânt
neștiința o iscoadă
viitorul nu ia mită
cere viața mulțumită
pentru marea ei rocadă
turbion de gânduri rele
țesătură de arnici
când nu știi ce vrei și nici
unde te vor duce ele
lumi care-mi treceau prin față
sau prin care eu treceam
lunile ce curg pe geam
nopți de gene îmi agață
un mister ascuns în ou
ca un semn de întrebare
pentru clipa trecătoare
când ajunge la potou
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet etern
A murit!
A murit rața aia;
'tu-i mama ei de rață
că nu a făcut nimic
în mica,
ignoranta,
depravata
ei viață.
de ce plâng?
de ce în zborul de rațe
un zâmbet etern
îl văd adormit?
poezie de Victor Denes
Adăugat de Ioana Ina Mihaiescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcare
Valul neliniștit,
neobosit al mării,
e simbolul mișcării.
Experiențe trăite
cu ani în urmă
au creat peisajul
în care se consumă.
Noi înșine,
în permanentă mișcare,
creăm lumea din jur,
fremătătoare.
Înfruntăm ignoranți
noutățile vieții.
Ignoranța însăși
poartă viață
amestec de cunoscut
și necunoscut,
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SUNT DE VINA ?
Sunt de vină oare,
Că am venit pe lume,
În viața asta trecătoare,
Spune ursitoare, spune?
Când am venit se știe,
Am plâns neștiutor,
Nu știam că viața o să fie
Un cântec tulburător.
Copil fiind m-am bucurat
De tot ce era frumos,
Acum poate am uitat
De acel băiat timid, sfios.
Am crescut. Plecat în lume,
Să înfrunt urcușul vieții
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino la mine
Eu sunt Iubitul tău,
vino lângă mine,
Voi deschide poarta
pentru iubirea ta!
Vino, așează-te lângă mine,
vom fi vecini cu stelele!
Te ascunzi de atât de mult timp,
scufundându-te neîncetat
în marea Iubirii mele!
Chiar și așa ai fost neîncetat
legată de mine,
Fie ascunsă, fie revelată,
în lumea cunoscută
și în cea nemanifestată.
Eu sunt însăși viața!
Ai fost o prizonieră a unui mic lac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Orbii
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definiții
mi-e dor de tot ce nu mai am.
dor?
melancolie,
suspine,
lacrimi,
nostalgie.
zâmbești... ce OM ignorant!
nu e decât o dorință puternică de a revedea pe cineva sau ceva drag.
ce nu mai am?
murmur de izvoare,
câmpuri înverzite,
râs zgomotos,
nepăsare.
adică acea perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență?
zâmbesc... ce DEX isteț!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinergie
a scrie despre pădure
când tu ești asemeni vântului
ca și cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viață gândurilor
împleticit în ignoranță, pretenții egoiste
îți colorează așteptările,
esti convins că aerul
îți aparține,
în jurul tău repetițiile prind imaginea cuvintelor
ca pe niște cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mielul
L-au găsit mirați păstorii,
într-o iesle, înfășat.
Și, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roșii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neștiutoare
de păstori.
Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
să Se nască în țărână,
pe pătuț de fân la stână,
ca un miel?...
Nici o șoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Și-au trecut ani mulți, se știe,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ignoranță și viață, adresa este: