Poezii despre infinit și suflet, pagina 2
Matricea
mă răsucesc
spirală
măsură clipă
a infinitului
mă aplec în rugăciune
ridicând umil tăcerea
la rag de cină de taină
rup cuvinte
sub tainic lăcaș al inimii
dălți de suflet
așchii de stea
mângâierea pietrei
aripă adormită
în leagănul zborului
căutarea universului om
descifrarea matricei
lanțul divinului
ADN-ul brâncușian
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu din Matricea brâncușiană (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum greșit
Drum greșit, drum greșit,
Pentru ce te-am mai pășit?
Cu talpa te-am pipăit,
Drum ferit, drum peticit.
Sufletul mi-am dus, pripit,
Pe muchea ta de cuțit,
De-aici pân` la infinit,
Drum topit în colb clocit.
Drum greșit, drum greșit,
Pentru ce te-am mai găsit?
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Mă uit la mine și m-amuz
Ce fraged sunt și ce hurmuz!
În răsfățări candide-înot.
Atât venin, de unde scot?
Și ce hazliu îmi este-acest
Timpan al inimii, ce gest!
Și sufletul răsfrânt ca un
Larg evantaliu de păun.
Dar lumina respirând trudit
Mă fierbe-n duhu-i și mă schimbă,
Când atârnat de infinit
Mă face pentru clopot limbă.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai poetul...
Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde;
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mărei infinit.
Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pasări ca el
Se-ntrec în cântări.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Numai sufletele pure,
unite în iubire știu
că lumina ce izvorăște din ele
poartă esența divină.
Ea transfigurează totul,
multiplicând la infinit
tot ce-nseamnă fericire.
poezie de Ecaterina Chifu din Toi Moi, une éternité (1998)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un păianjen tăcut și răbdător
Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Țesând pânza atent și încrezător.
Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând și tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ți arunci negreșit
Și-al ei fir diafan să se poată fixa.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul ne știe
E-atâta cer senin în părul tău,
Cu soarele amestecat în bucle,
Zâmbind culoare albastră printre pâcle,
Să le alunge cu aleanul său
E-atâta infinit între extreme,
Că nu ne auzim când ne certăm,
Așa că iar noi doi îmbrățișăm,
Să fim din nou iubire peste vreme
E-atâta puritate rătăcită
Pe drumuri efemere undeva,
La graniță de vise și de stea,
Ce doar așteaptă să îi fii iubită
Iar undeva la mijloc suntem noi,
Cu degete întinse către mâine,
Un suflet, e același și în tine,
Ce bine că ne vrea pe amândoi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfințit
Sunet dulce împresoară, ca licoarea unei seri,
inimile tulburate un asfințit de primăveri:
mă privesc în adâncime, copleșit ca o durere
infinit, cu-n ochi în suflet și cu altul în tăcere...
'noaptea asta fără noapte,
cu pereții albi, de var
amândoi urcăm, în taină, pe al vremii osuar(...)
poezie de Dumitru Găleșanu din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunii Mai
O, fecioară, mamă a florilor dulci de primăvară!
O, frumoasă mai, în flori strălucitoare îmbrăcată!
De ce nu aduci floarea sufletului meu
Printre multele tale floricele frumos colorate?
Ah, eu! Un alt înger poate fi acolo,
Luna mai a florilor sufletului? Într-o zi fericită
Atunci poate veni acel înger, și pe capul meu
Va străluci cu lumină suavă - un palid infinit mai!
poezie de Petros Duryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers liber să creadă...
Roua dimineții...
(buzele tale dulci)
O rază de soare mă mângâie,
(mă pierd în sărutul tău)
Chipul tău, atingerea ta...
(mă poartă spre cer)
Senină-ți este privirea
(mă gasește dintre nori)
A inimii mele scânteie...
(mă faci să trăiesc)
Nestemată...
(tu ești)
Amintirea ta în sufletul meu, răsăritul infinit...
(orizonturi calde)
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre infinit și suflet, adresa este: