Poezii despre medicamente și timp, pagina 2
Am nevoie de tine
Pentru a fi fericiți... unii oameni au nevoie de bani
Eu am nevoie doar de tine. Acum și peste ani.
De brațele tale puternice care-mi sunt scut,
De buzele noastre unite într-un sărut.
Am nevoie de tine în fiecare moment,
De zâmbetul tău care e un bun medicament.
Am nevoie pentru a avea a doua zi motivație,
Am nevoie de tine, muza mea din fiecare creație.
Am nevoie de tine pentru a avea mereu speranță,
Am nevoie de tine acum și întreaga viață.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
au fost martorii timpului
pierdut pe cărările inimii
umblam și aveam consimțământul lor
au acceptat dragostea noastră
ne-au deschis o poartă a eternului
știau să ne strige versurile
știau să ne strige iubirea
știau să ne întărească
copacii aceia au început să transpire
se culcau la pământ pentru prima oară
deși erau frânți au început să zboare
le trebuia și lor un salon special
să le servim poezia drept medicament
să le dăm dragostea pentru a-i alinta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce se servește poezia?
Poezia se servește cu dragoste,
a șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.
Poezia se servește cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil și a fugit intimidat.
Cu o cană de lapte cald și biscuiți,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.
Poezia se servește cu o cafea neagră și în timp util,
a mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.
Poezia se servește cu puțină tărie,
a mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.
Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.
Ascult, merg mai departe și iar întreb:
Voi știți cu ce se servește poezia?
poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motiv oniric
Fac abandon trupului meu de ceață
de parcă l-ar fi ajuns din urmă o dragoste searbădă
îl las ușor în iarba ce poți fi
să nu spună lumea că umblu mereu cu capul în nori
Sâmburii din care am crescut
până la capătul tău alb-albastru
au pete mari de noapte
mușcă de-mi crapă zâmbetele
mi-e somn de mine tu știi
și iar mă adormi făcându-mi răni în păduri
cu mov și brândușe de toamnă ai să mă limpezești mâine
Liniștea până la aspru-cenușiu
învelește lumini pe marginea orelor netrecute
ca tăcerea trestiilor aplecate
pe colțul mesei la care scriu
Ceea ce nu am fost se-ntoarce
sub pretext de amintiri în cutele tălpilor
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Hadrian Rudean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape și o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care strălucește ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeași bolnavă mintal
căci am iarăși
praf stelar pe buze și sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
și mă vor aștepta până când îmi voi mima căderea
de jos
[...] Citește tot
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reclamă
Când mă așez la masă la televizor începe o reclamă
Despre hemoroizi și absorbante
În timp ce mănânc ciorba cu ardei iute
Zice să-mi cumpăr medicamente anti-cancer
La felul doi chiftele marinate în sos
Aia zic că-mi dau ceva gratuit dacă iau ceaiuri contra cirozei
La desert o plăcintă cu mere răscopte și scorțișoară
Să nu fac atac cerebral să-mi cumpăr o bandă de alergat
Beau o cafea, fumez o țigară
Să trimit repede o comandă pentru medicamente contra infarctului
Suntem o națiune de bolnavi
Dar bolnavi mintal
Pentru asta nu e nici o reclamă
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am să trec cum o fi
prin mine
ușor indiferent
la dragostea asta răvășitoare
la propunerile de pace
și la sclipitoarele lame de toledo
îmi voi atîrna de clanță
un carton verde
pe care să fie scris
"aici nu stă nimeni"
o să fumez mai puțin
nu voi mai bea deloc
îmi voi lua la timp medicamentele
voi face curat în fiecare zi
și-mi voi spăla poeziile
în chiuveta de inox cu apă fierbinte
voi vorbi aproape nimic
[...] Citește tot
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație nevrotică
lapte ars pe sobă, cârpă arsă, ciorapi de lână arși,
întrebări arse în ghiveciul de legume,
timpul nevrozelor de primăvară
scurs prin tifonul așteptării
tăcere
pungile foșnesc arhaic
în sanctuare cu borcane deșurubate,
păpușa de plastic topită în cuptorul cu microunde
devine o masă amorfă în care se mai zărește
un ochi sticlos ce vede moartea
surâzând
sânge înțepenit în vene obscure,
cutii goale de medicamente la reducere,
eu care stau cu soarele la cap
să-mi germineze fasolea plină de carii
meditez somnul,
meditez lutul din mine
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de eugenia
o spun dintr-o farmacie
unde caut ieburi văratice
și
să scap de restricții
în timp ce spun versuri
despicate cu pene din tălpi
până-n creierul îmbibat
de
culori acrilice luate la întâmplare
îmi aduce-n fața ochilor
biscuiții umpluți cu cremă
și
mă trezesc în fața unei eugenii
stând la rând în vechea farmacie
din
orașul mic și plin de istorie
simt că mor puțin de ciudă
am mâncat întâi crema
biscuiții sunt destul de buni
și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în fața unui calculator
trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
mi-am părăsit sufletul pentru orașul eterogen și anost
înghițit de singurătate n-am cu cine povesti
nu am nimic statornic familie prieteni
fără să vreau mă simt într-un pustiu care se extinde
tot timpul mă feresc de întâmplări nefericite
sunt un neînțeles alături de alții la fel
în care tu ești o stea căzătoare
întotdeauna fără un cod deslușit
în zile fără anvergură de memnționat
în fiecare anotimp mă găsești în fața unui calculator
în care cunosc prea multe și nu cunosc pe nimeni
ard ca o lumânare într-o închisoare
din care m-am eliberat fără un scop
oripilat de ce se întâmplă-n libertate
tu ești singura care poți găsi o cheie
să-mi deschizi inima zăvorâtă-n piept
insensibilă la cuvinte și gesturi necunoscute
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medicamente și timp, adresa este: