medicamente şi timp

Însoţind o cutie cu medicamente

Dă-ţi seama, sunt chibrituri.
Unul după altul le aprind.
La primul e noapte şi umbrele dansează.
La al doilea se arată luna,
la următorul-zorii au şi albit podeaua,
şi mai apoi, cu înc-o flăcăruie-albastră,
tu aprinzi soarele.

Atunci e dimineaţă de-a binelea în casă.

poezie clasică de Oskar Pastior din Cuvinte deschise
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiinţei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu de vară

eşti încins
mă prăjesc
sensibilităţile sunt grade fahrenheit
viaţa e ardere
tu jar
eu porumb
tradiţie
mâncăm iubire pe zile
un medicament al trăiniciei
postludiul libertăţii
împrejurul nostru e verde
şi apele aceluiaşi climax

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacustră de intervenţie

Putrezit-a soarele pe cer
domnule Bacovia ce să fac
plouă nu-i nici un mister
şi-n acest debut de veac

Domnule Bacovia ce să fac
rană sunt dar şi medicament
plânsul tău e însă fără leac
creşte-n mine ca un monument

Rană sunt dar şi medicament
plouă nu-i nici o ruşine
plâng şi eu dar totuşi mai atent
să nu putrezească soarele din mine

Şi măcar o dată-n veac
să recit Lacustră fără trac

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare care va muri încet

Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârşită tristeţe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere şi plictiseală -
brăţări şi inele inutile, hârtii
cu scris strâns şi nepăsător de medic;
şi o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puţinul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinţei de a minţi din dragoste.

poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie doar de tine

Şi nu am nevoie de somnifere, tu eşti cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deşi te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ţinut cu capul în nori.
Şi nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, braţele tale ştiu cum să mă aline
Şi ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor şi plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiţi au trecut
Că ai fost motivaţia mea, tot ce mai drag pe lume am avut.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport

Ieri, pe la ora zero şi ceva,
A fost spitalizat un fulg de nea.
Căzuse din văzduh şi-şi fracturase,
Lovindu-se de pomi, mai multe oase.
Avea dureri cumplite, căci albise—
Parcă tot sângele i se golise.
L-a operat un medic foarte mare,
Dar fără nici o şansă de salvare:
În nici o farmacie de sub cer
Nu se găsea medicamentul "Ger".

poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctore, salvează-mă!

Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
şi aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o cureţe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-mă!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepţi şi plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul stătea cuminte

într-o bombonieră de sticlă
care ne încântă cu drag
parcă ar fi o romanţă cu parfum
de liliac merge lângă gălbenuşul
oului ascuns în albuşul ascuns
în coaja calcaroasă şi te întrebi
dacă e viu sau dacă e mort
cum stă el acolo aparent nemişcat
priveşti hipnotizat minute în şir
eşti convins că e un medicament
pentru acel trup nemişcat dincolo
de sticla unde a fost aşezat
fără ritual cu un destin adevărat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!